Îndrăznesc să-mi deschid iarăși gura înaintea Domnului meu, măcar, că nu sunt decât praf și cenușă. Iar dacă mă socotesc mai mult decât atât, iată că Tu, Doamne, te ridici împotriva mea și păcatele mele mărturisesc împotriva mea, adevărul (că adică nu sunt numai praf și cenușă), pe care eu nu-l pot tăgădui. Dar dacă mă voi diprețui pe mine însumi și mă voi socoti ca o nimica înaintea Ta, Dumnezeule, și dacă mă voi dezbrăca de mine însumi și mă voi întoarce în țărâna din care sunt luat, atunci îmi va ieși înainte harul Tău cu fața lui dulce, și lumina Ta se va apropia de inima mea. Și dacă mă voi privi în lumina aceasta, atunci orice părere bună despre mine însumi, fie cât de mică și de subțire, se va cufunda în valea niminiciei mele și va pieri pentru totdeauna. Acolo îmi vei arăta și mă vei face să văd ce sunt, ce am fost și ce am ajuns, că nimic nu sunt și nimic nu știu. Dacă mă vei părăsi și voi rămânea de capul meu, iată nimica nu sunt și nimic nu pot. Dacă însă îți întorci privirea spre mine, numai decât prind putere și mă umplu de o nouă veselie. În adevăr este o mare minune că mă ridici așa de repede spre Tine și mă îmbrățișezi iarăși cu atâta duioșie pe mine, care sunt mereu tras în jod spre pământ de propria mea povară.
Aceasta o face dragostea Ta, care fără nici un merit din partea mea, preîntâmpină nevoile mele, mă ajută în strâmtorare și mă sprijinește în primejdie, și mă scoate din nenumărate necazuri. Iubindu-mă pe mine însumi cu o dragoste nemăsurată, m-am pierdut; căutându-te însă pe Tine și iubindu-te numai pe Tine, Te-am găsit, daoamne, și m-am găsit pe mine. Dragostea către tine m-a învățat să-mi cunosc mai bine nimicnicia. Căci Tu, care ești dragostea însăși, mai dulce decât orice dulceață, faci pentru mine mult mai mult decât sunt vrednic, și-mi dai mult mai mult decât aș îndrăzni să nădăjduiesc sau să cer vreodată. Binecuvântat să fii Tu, Dumnezeul meu, că, măcar că nu sunt vrednic de nici un bine, totuși nemărginita Ta bunătate nu încetează a face bine chiar și celor nemulțumitori, chiar și celor ce s-au depărtat de Tine. Întoarce-ne, Doamne, pe toți la Tine, ca toți să fim recunoscători, smeriți și evlavioși; că Tu ești mântuirea noastră. Tu ești tăria și putearea noastră.
„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, cartea aIII-a
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
