Din momentul în care Wilhelm de Normandia cucerise Anglia în Bătălia de la Hastings, în 1066, relaţiile dintre familiile domnitoare ale Angliei şi Franţei fuseseră apropiate, uneori puţin încordate – şi la răstimpuri aprig duşmănoase, consemnează Reader’s Digest, în “Când, unde & Cum s-a întâmplat. Cele mai dramatice evenimente… şi cum au schimbat ele lumea”.
Castelul medieval cu ziduri falnice era sortit pieirii o dată cu venirea artileriei. În Războiul de O Sută de Ani au apărut tunurile alături de armele tradiţionale ca arcul cu săgeţi şi tumul de asediu în timpul unor asedii ca acela de la Mortagne, lângă Bordeaux.
În 1154, Henric Plantagenet, deja Duce de Aquitania prin căsătoria, cu doi ani înainte, cu Eleonora de Aquitania, a fost încoronat ca Henric II al Angliei. De atunci, regii Angliei erau şi duci de Aquitania.
Tocmai pentru a apăra Aquitania pornise iniţial Edward III război împotriva Franţei, în 1337. Însă Edward III era şi nepotul lui Filip IV – rege al Franţei între 1285 şi 1314 – astfel că în 1340 el a decis să ridice miza luându-şi titlul de „Rege al Franţei”.
Războiul a durat mai bine de un secol, chiar dacă el nu a fost nici pe departe o perioadă de conflict continuu, fiind întrerupt de armistiţii care durau uneori mai mulţi ani. Deşi englezii au câştigat cele mai multe bătălii mari, liniile lor de comunicaţie erau prea lungi pentru ca să îşi poată menţine pământurile cucerite.
În 1453, pe când prezenţa Angliei în Franţa se rezumase doar la Calais, războiul s-a stins într-o epuizare generală.
Angelina Petra
