Andrei Andreicuţ: Filosofia înaltă a iubirii

0
184
filosÎnaltă filozofie are iubirea! De aceea are şi răsplată strălucită, pentru că porunca aceasta este mare şi are nevoie de un suflet tânăr şi de o multă străduinţă. De aceea îi pune şi pe o atât de strălucită răsplată, cum n-a pus nici unei alte porunci de mai înainte. Aici nu mai pomeneşte nici de pământ ca acelora blânzi, nici de mângâiere, nici de milă ca acelora ce plâng şi celor milostivi, nici de Împărăţia Cerurilor, ci de ceva mai măreţ decât toate acestea: de asemănarea cu Dumnezeu, atât cât este cu putinţă omului, căci zice: „Ca să fiţi asemenea Tatălui vostru Cel din ceruri!”

Apoi, arată în ce constă asemănarea, zicând: „Care răsare soarele lui peste cei răi şi peste cei buni şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci şi Dumnezeu, ne spune Hristos, nu numai că nu ocărăşte, dar face şi bine celor ce-L ocărăsc. Te face asemenea cu Dumnezeu. Deşi nu este vreo egalitate între tine şi El, nu numai din pricina covârşitoarei Lui bunătăţi, ci şi din pricina nespusei Lui vrednicii.

Tu eşti dispreţuit de om, ca şi tine. Dumnezeu este dispreţuit de un rob căruia I-a făcut nenumărate binefaceri. Tu, când te rogi pentru duşmanul tău, nu dai decât cuvinte. Dumnezeu dă duşmanilor Lui lucruri mari şi minunate. Le dă tuturor soare şi ploaie la vreme, şi totuşi te face asemenea cu El, atât cât este cu putinţă unui om. Nu urî deci pe cel ce-ţi face rău, când el e pricinuitorul unor bunătăţi ca acestea şi te urcă la o atât de mare cinste. Nu blestema pe cel ce te prigoneşte, altfel suferi şi prigoana şi eşti şi lipsit de rod. Suferi şi paguba şi pierzi şi răsplata. Dar ar fi şi mai mare prostie să rabzi ce-i mai greu şi să nu înduri ceea ce-i mai uşor…

Dar cum poate fi cu putinţă aceasta, aş putea să întreb? Mă mai întrebi încă şi te mai îndoieşti cum e cu putinţă să ierţi pe duşmanii tăi, când vezi că pentru tine Dumnezeu s-a făcut om, s-a înjosit atât de mult şi-a pătimit atâtea? Nu-L auzi spunând pe cruce: „Iartă-le lor că nu ştiu ce fac!”?

Nu-l auzi pe Pavel spunând: „Cel care S-a suit şi şade în dreapta lui Dumnezeu şi se roagă pentru noi…”?

Nu vezi că după răstignire şi înălţare a trimis pe apostolii Săi la iudeii care L-au omorât, spre a le aduce mii de bunătăţi, deşi apostolii aveau să sufere nenumărate rele de la ei?  Ţi-a făcut duşmanul tău un mare rău? Ce suferinţă e aceasta, faţă de cea a Stăpânului tău, Care a fost legat, biciuit, pălmuit, scuipat de slugi, dat morţii, şi morţii celei mai de ruşine din toate morţile, după ce făcuse iudeilor nenumărate binefaceri?

Atunci mai cu seamă fă bine duşmanilor tăi, ca să-ţi împleteşti mai strălucitoare cunună, scăpându-l pe fratele tău de cea mai cumplită boală. Doctorii când sunt loviţi şi insultaţi de bolnavii de nervi, atunci le e mai milă de ei şi se pregătesc să-i îngrijească, pentru că ştiu că insultele sunt urmări ale cumplitei lor boli. Şi tu, dar, gândeşte-te la fel la cel ce te urăşte.

Poartă-te la fel cu cel ce-ţi face rău; el este cel bolnav, el suferă toată silnicia. Scapă-l deci de această asuprire. Dă-i prilejul să-şi lase mânia. Eliberează-l de demonul cel cumplit al mâniei. Când îi vedem pe îndrăciţi plângem şi nu ne silim să ne îndrăcim şi noi. Aşa să facem şi cu cei mânioşi. Mânioşii se aseamănă cu îndrăciţii, dar mai bine spus mânioşii sunt mai de plâns decât îndrăciţii, pentru că sunt conştienţi de nebunia lor. De aceea le este şi de neiertat”.

Trebuie să-i iubim pe toţi oamenii, chiar şi pe vrăjmaşii noştri.

Morala Împărăției, Andrei Andreicuț

Jurnal Spiritual

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here