Filozofia greacă și experiența creștină

0
127

crestinismPrioritatatea participării prin experiență față de abordarea intelectuală, rațională, a adevărului eclesial nu înseamnă nici misticism nebulos, nici refugiu în exaltări sentimentale și nici desconsiderare sau subestimare a gândirii raționale. Nu trebuie să uităm că Biserica primară s-a născut și s-a dezvoltat în lumea greacă, în imperiul roman elenizat. Și cum este bine știut, mentalitatea și psihologia grecilor nu făcea casă bună nici cu misticismul întunecat, și nici cu sentimentalismele naive. Dimpotrivă, grecul căuta ca prin noua experiență a vieții eclsiale să răspundă la marile sale preocupări și probleme – cele pe care filozofia greacă antică și elenistică le formulaseră și le cercetaseră într-o manieră de admirat, unică în istoria omenirii.

Ambiția gândirii grecești de a exprima prin limbajul ei propriu adevărul Bisericii a constituit una dintre cele mai ascuțite provocări istorice, atât pentru gândirea greacă însăși, cât și pentru Biserică. A fost o întâlnire dramatică între două atitudini de viață, inițial neconciliabile, care a dat naștere marilor erezii ale primelor secole. Dar, în același timp, elaborările care au fost determinate de confruntarea cu aceste erezii au testat posibilitățile de supraviețuire a filozofiei grecești în limitele vieții lumii creștine. Ambele părți ce se confruntau – filozofia greacă și experiența creștină – reprezentau o extraordinară forță de viață, care a transformat în cele din urmă antiteza într-o sinteză creatoare: Biserica creștină a reușit să răspundă, cu datele experienței sale, la întrebările filozofice ale grecilor. Iar filozofia greacă și-a dovedit posibilitățile, capacitatea limbajului său și a metodei sale de a confirma adevărul noii concepții asupra existenței, a lumii și a istoriei. Rezultatul a fost o reușită magistrală a cuvântului grecesc, care fără să trădeze adevărul creștin și cunoașterea apofatică a acestui adevăr, a rămas absolut fidel exigențelor formulării filozofice, realizând astfel o cotitură radicală în întreaga istorie a filozofiei. Pionieri ai acestei reușite au fost Părinții greci ai Bisericii, într-o succesiune neîntreruptă din secolul al II-lea până în secolul al XV-lea.

Christos Yannaras, Abecedar al credinței

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here