Gândurile bune – antidotul zgomotului

0
232

gânduri buneDat fiind că oamenii din ziua de astăzi folosesc, din nefericire, chiar și pentru lucruri mici, mijloace care fac zgomot, dacă cineva s-ar afla pentru o bucată de vreme undeva unde este zgomot, firește că va trebui să cultive gânduri bune.

Nu poți spune: „Nu folosi aceasta!” sau „Nu folosi cealaltă fiindcă face zgomot!”, ci trebuie să aduci îndată gândul cel bun. De pildă, auzi pulverizatorul și crezi că trece elicopterul. Să te gândești: ”În vremea aceasta s-ar fi putut întâmpla să se îmbolnăvească o soră și să vină elicopterul să o ia la spital. Ce supărare aș fi avut atunci! Slavă Domnului că toate suntem bine!”. Aici este nevoie de minte și de inteligență, de arta de a aduce gândul cel bun.

Părinte, dar ce se întâmplă atunci când nervii sunt stricați?

Nervi stricați? Ce înseamnă aceasta? Nu cumva gândul este stricat? Cel mai bun dintre toate este gândul cel bun. Un mirean oarecare își construia o casă într-un loc liniștit. Mai târziu s-a făcut într-o parte a ei un garaj, în cealaltă un drum, iar în alta un centru lumesc. Cântece până la miezul nopții. Sărmanul nu putea adormi. Își punea dopuri în urechi, iar apoi a început să ia și hapuri.

Ajunsese în pragul nebuniei. A venit și m-a găsit: ”Părinte, nu ne putem liniști. Ce să fac? Mă gândesc să-mi fac o altă casă.”

”Să pui gândul cel bun! I-am spus. Să cugeți că dacă ar fi fost război și în garaj s-ar fi făcut tancuri, iar alături ar fi fost spitalul și ambulanțele ar fi adus pe cei răniți, iar ție ți-ar fi spus: ”Stai aici! Îți asigurăm viața. Nu te vom deranja. Vei putea ieși din casă numai în raza acestor clădiri, ca să nu te ajungă glonțul”, oare puțin lucru ar fi fost acesta? Nu l-ai fi socotit o binecuvântare? Așadar, acum să spui: ”Slavă Ție, Dumnezeule, că nu este război, că lumea este bine, își face treburile, iar în garaj, în loc de tancuri, oamenii își repară mașinile! Slavă Ție, Dumnezeule, că nu există răniți, că nu trec tancuri, ci mașini, iar oamenii aleargă la treburile lor!” Dacă vei aduce astfel gândul cel bun, va veni după aceea slavoslovia.”

Trebuie să înțelegem că totul este înfruntarea corectă a situațiilor. Dacă reușim să aducem gândurile bune în mintea noastră, nu mai avem nevoie de ”hapuri”, iar somnul este liniștit.

Să dobândim pacea lăuntrică

Scopul este ca omul să le valorifice pe toate pentru nevoință. Să încerce să dobândească liniștea lăuntrică. Să valorifice zgomotul punându-și în minte gândul cel de-a dreapta. Totul este înfruntarea cea bună. Pe toate să le primească cu gânduri bune. Dacă reușește să câștige liniștea lăuntrică în mijlocul zgomotului, a dobândit un lucru de mare preț.

Dacă nu reușește să dobândească liniștea în neliniște, nici în liniște nu se va liniști.

Când vine în om liniștea lăuntrică, toate cele dinlăuntrul lui se liniștesc și nu-l mai deranjează nimic. Dacă vrea liniștea exterioară ca să se liniștească lăuntric, atunci ziua, când se va afla în liniște, va lua o trestie și va alunga greierii, iar noaptea va alunga șacalii, ca să nu-l deranjeze. Adică va alunga cele pe care le va aduna diavolul. Ce credeți? Care este treaba lui? Diavolul pe toate le întoarce anapoda, până ne întoarce și pe noi pe dos.

La un schit, doi bătrânei au luat un măgăruș care avea un clopoțel. Un tânăr cu tendințe isihaste se plângea de clopoțelul  animalului și a adunat toate canoanele pentru a dovedi că nu este îngăduit  a se ține măgar în schit. Ceilalți părinți spuneau că pe ei nu-i deranjează. Atunci eu i-am spus: ”Nu ne este, oare, de ajuns faptul că nu ne împovărează pe noi de grija bătrânei, și că se slujesc de măgar? Dacă n-ar avea clopoțel și l-ar pierde, ar trebui să mergem noi să-l căutăm. Ne mai și plângem încă?!”

Gânduri bune in neliniste…

Așadar, dacă nu avem gânduri bune și dacă nu le vom valorifica duhovnicește pe toate, nu vom spori nici dacă vom umbla printre sfinți.

Dacă nu vom valorifica toate duhovnicește, chiar și clopotul ne va deranja. Fie le vom valorifica noi, fie le va exploata diavolul. Cel neliniștit chiar și în pustie va duce starea lui de neliniște.

Mai întâi de toate sufletul va trebui să dobândească liniștea lăuntrică în neliniștea exterioară pentru a se putea liniști în liniștea pustiei.

Sursa: ”Cu durere și dragoste pentru omul contemporan” – Cuviosul Paisie Aghioritul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here