Gandul Psalmistului – Invata-ma sa fac voia Ta!
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu, Duhul Tău Cel Bun mă va povățui la pământul dreptății. (Psalmi 142, 10)
Gandul Psalmistului- Cât de măreț este gândul psalmistului! El vrea să spună că există o legătură vie între însușirile noastre și menirea noastră. Duhul Cel Bun al lui Dumnezeu trebuie să ne ducă la pământul dreptății. nu cuprinde, oare, gândul acesta toată nădejdea noastră în nemurire? Ne dăm seama că în noi există forța năzuințelor morale supreme, al căror scop nu poate fi atins în această lume.
Inima noastră caută ceva de neatins, întrezărim idealuri cu neputință de realizat, hotărâri pentru a căror îndeplinire nu avem destulă voință. În aceste imbolduri înalte nu se aude, oare, glasul Duhului Dumnezeiesc? Bineînțeles că da, și el este un glas profetic. Cât de puține dintre intențiile noastre ajung să se îndeplinească, cât de puține idealuri reușim să atingem chiar și în cele mai bune clipe așe vieții noastre! În noi există o mulțime de contradicții, trupul nostru slab nu poate ține piept patimilor și voința nu ne este îndeajuns de puternică pentru a face să precumpănească năzuințele noastre duhovnicești.
Glasul launtric
Și totuși, aceste năzuințe nu ne părăsesc, ci se luptă pentru a birui! Oare putem socoti că acest glas lăuntric, ce răsună cu atâta putere în noi, este o iluzie deșartă? O, nu: este un glas profetic! El ne dezvăluie în ascunsul inimii noastre ceva neasemuit mai înalt decât ceea este accesibil simțurilor noastre exterioare; acest glas lăuntric pare să ne prevestească o putere viitoare, care va fi cândva a noastră.
Nu este cu putință ca nevoile noastre morale să rămână neroditoare! Nu este cu putință ca această sete sufletească să rămână nepotolită: însăși această sete este chezășia împlinirii viitoare! Sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta (Psalmi 16, 15)!
Acum purtăm în noi numai arvuna viitorului, însă această arvună ne-a fost dată de Duhul Cel Bun, Care sălășluiește în noi. Acum, în noi parcă ar domina primăvara, așteptând să se deștepte și să atingă frumusețea deplină a verii, însă această flacără născândă a zorilor prevestește bucuria căldurii de la amiază. Duhul Tău Cel Bun mă va povățui la pământul dreptății.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
