Grija pentru casă şi viaţa duhovnicească a mamei

0
229

mama–  Părinte cum îşi poate rândui o femeie treburile ei, astfel încât să aibă timp şi pentru rugăciune?

– De obicei femeile nu au măsură la treburi. Vor mereu să înceapă treburi noi. Şi deşi au o inimă mare şi au fi putut să facă o gospodărie foarte bună în sufletul lor, îşi cheltuiesc inima cu lucruri neînsemnate. Să presupunem că avem un pahar cu modele frumoase,cu linii etc. Chiar dacă nu ar avea linii paharul tot şi-ar face treaba lui. Însă femeile merg la magazin şi încep ,, Nu vreau ca liniile să fie prea sus”, ,,nu aşa, ci aşa”. În felul acesta femeia îşi distruge dinamismul ei. Rar vei găsi un bărbat care să dea atenţie la aceste detalii. Dar femeia vrea ceva frumos, se bucură, îşi dăruieşte o bucată de inimă acestui lucru, altă bucată altui lucru. Iar pentru Hristos ce mai rămâne? Căscăturile în vremea rugăciunii din pricina oboselii. Cu cât se depărtează femeia de lucrurile frumoase cu atât se apropie de Hristos. Iar când inima este dăruită lui Hristos, atunci ea are mare putere. Zilele astea am văzut un suflet cere se dăruise cu desăvârşire lui Dumnezeu. Puteai vedea cum arde înlăuntrul ei o flacără dulce. Le ia pe toate în serios. Deşi era cu totul lumească, dar având intenţii bune, într-o zi i s-a aprins înlăuntrul ei scânteia credinţei.

– Părinte o mamă mi-a spus: ,,Sunt slabă trupeşte şi obosesc repede. Nici treburile nu apuc să le termin şi nici timp pentru rugăciune nu îmi rămâne”.

–  Să-şi simplifice viaţa ca să-i rămână timp şi pentru rugăciune. Căci în felul acesta ea poate spori mult duhovniceşte.

Unele mame pentru a le avea pe toate aranjate în casă, îşi constrâng atât de mult copii, încât nu-i lasă să mişte un scaun sau o pernă. Le impun disciplină militară şi astfel copii, deşi se nasc sănătoşi, din păcate cresc vătămaţi. Un om inteligent dacă va vedea într-o casă cu mulţi copiii toate lucrurile puse la locul lor, va trage concluzia că, fie copii sunt vătămaţi, fie mama este barbară şi le impune disciplină militară. Le bagă frica în suflet şi de aceea copiii se tem să se joace. Odată am mers la o casă cu mulţi copii. Câtă bucurie mi-au pricinuit copiii cu neorânduielile lor copilăreşti, care stricau ordinea lumească – adică este cea mai mare neorânduială, care îl oboseşte mult pe omul contemporan. Este mai bine ca mama să se ocupe de educaţia copiilor, decât să se ocupe în mod exagerat de menajul casei, de lucrurile neînsufleţite. Să le vorbească despre Hristos, să le citească Vieţile Sfinţilor şi odată cu aceasta să se ocupe şi de curăţirea sufletului ei, pentru a străluci duhovniceşte. Viaţa duhovnicească a mamei va ajuta fără zgomot şi sufletele copiilor ei. Astfel şi copii ei vor trăi bucuroşi, dar şi ea va fi fericită, deoarece Îl are pe Hristos înlăuntrul ei.

Evlavia mamei are mare însemnătate. Dacă mama are smerenie, frică de Dumnezeu, toate lucrurile în casă merg bine. Cunosc mame tinere ale căror chipuri strălucesc, deşi nu au fost ajutate de nimeni. După copii îmi dau seama în ce stare duhovnicească se află mamelelor.

”Viaţa de familie”, Cuviosul Paisie Aghioritul 

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here