Este de mirare că elementul heliu a fost descoperit. Este un gaz incolor, insipid, netoxic și un element inert; este cel mai puțin reactiv dintre toate elementele; este chiar surprinzător că-l putem detecta.
Element extrem de important – al doilea ca răspândire în Univers
Astronomul francez Pierre Janssen a fost cel care a dat peste prima dovadă a existenței heliului, la Guntur, în India, în august 1868. În timp ce observa o eclipsă totală de Soare, el a văzut o linie spectrală necunoscută – galbenă strălucitoare – în cromosfera Soarelui.
Această asociere cu Soarele a făcut ca elementul să primească un nume legat de acesta. Janssen nu și-a dat seama în momentul respectiv că vedea dovada existenței unui element distinct și deci, neidentificat, ci a crezut că linia spectrală respectivă indica sodiul.
Heliu – Un element care exista în Soare
În octombrie, același an, astronomul englez J.Norman Lockyer a observat de asemenea linia galbenă în spectrul solar. El a denumit-o linia D3, pentru că era apropiată de liniile (cunoscute) D1și D2 ale sodiului. Lockyer a dedus corect că această nouă linie spectrală era produsă de un element care exista în Soare, dar care era pe atunci necunoscut pe Pământ.
Lockyer și chimistul Edward Frankland au numit noul element “heliu”, după numele grec al Soarelui, Helios.
Heliul ocupă locui doi între cele mai ușoare elemente din univers și se crede că a fost creat în Big Bang. Generarea ulterioară a heliului este rezultatul fuziunii nucleare a hidrogenului în interiorul stelelor. Pe Pământ, heliul este un element rar, rezultând în mare parte din descompunerea radioactivă a elementelor mai grele. Rezerve de heliu pot fi găsite în zăcămintele de gaze naturale.
O gamă largă de întrebuințări
Heliul are o gamă întreagă de întrebuințări, în sistemele de respirație în adâncul mării, în baloane, ridicarea aeronavelor și ca gaz protector în multe aplicații industriale, cum ar fi sudura cu arc.
În mare parte din univers, heliul există în stare plasmatică. În această stare, electronii și protonii heliului nu sunt legați împreună, rezultând astfel o înaltă conductivitate electrică. Particulele încărcate sunt puternic influențate de câmpurile electrice și magnetice.
În acest mod, în vântul solar, împreună cu hidrogenul ionizat, interacționează cu câmpul magnetic al Pământului producând aurora boreală.
Sursă consultată: „Descoperiri care au schimbat lumea”, Rodney Castleden
Pentru mai multe informații despre descoperiri accesați rubrica Știință.
Jurnal Spiritual
