Importanța vieții intrauterine pentru viitorul copil

0
115

bebeȘtiința contemporană a demonstrat importanța și influența asupra viitorului copil a perioadei și stării sufletești pe care o trăiește acesta, în pântecele mamei sale. Cercetările și studiile medicale îndeamnă tot  mai insistent familia și viitoarea mamă  la un stil de viață echilibrat și cumpătat, atât  din punct de vedere fizic dar și sufletesc . Astăzi este bine cunoscută influența nefastă a unei alimentații nepotrivite, a unor obiceiuri proaste, precum consumul de alcool, tutun și cafea, a unei medicații urmate fără consultarea unui medic, dar mai ales a stării sufletești abătute viitoarei mame. Este îndeosebește recunoscut faptul că, dacă mama s-a bucurat , în timpul sarcinii, de armonie în familie și de pace lăuntrică, pruncul pe care îl va naște are toate șansele să fie un copil sănătos fizic și spiritual , după cum neliniștile și supărarea mamei influențează nefast sănătatea viitorului copil.

Bazată pe aceste date, psihologia religioasă recomandă viitoarei mame să încerce să creeze în jurul ei o atmosferă calmă și caldă, o stare de înțelegere și armonie conjugală. La realizarea acesteia sunt datori să concure toți membrii familiei, începând cu cei mai maturi și până la prietenii și colegii cu care intră în relație femeia aflată în „situația de grație”. Chiar și atunci când vede din partea acestora indiferență, necunoaștere și neînțelegere a transformărilor ce s-au petrecut asupra trupului și sufletului ei și efectele acestora, precum și lipsa de solicitudine față de nevoile sale specifice, ea trebuie să încerce să își creeze un univers propriu, o lume lăuntrică a ei însăși, în care să domească  credința și rugăciunea, pacea și armonia, bucuria și încrederea deplină în ajutorul lui Dumnezeu.

Alături de cultivarea unei astfel de gândiri și atmosfere generale, de mare folos îi este viitoarei mame intensificarea rugăciunii prsonale și participarea cât mai des cu putință la rugăciunea comunitară sau eclesială, culminând în Sfânta Liturghie, lucrarea sfântă ce coboară cerul în sufletul și inima credinciosului și Îl face să Se sălășluiască în întreaga lui ființă pe Însuși  Mântuitorul lumii, în cadrul Sfintei Euharistii.

Biserica Ortodoxă are o plenitudine de formulare și rânduieli de rugăciune, pentru variate trebuințe, multe dintre ele referindu-se la familie  și la membrii ei. Într-o lume tot mai frământată de probleme ce par a se înmulți și agrava, rugăciunea este colacul de salvare pentru omul tot mai zdruncinat și răvășit lăuntric și luptând cu valurile tot mai înalte și periculoase ale lumii acesteia. Rugăciunea este dialogul sincer și curat, purtat de suflet cu Dumnezeu, este împreuna-vorbire sau convorbirea lui cu Părintele Ceresc. Toți cei care se roagă după un program și o tehnică duhovnicească, în ascultare față de duhovnic și cu dorință neîncetată de intensificare a rugăciunii, cunosc roadele binefăcătoare ale acestui „meșteșug duhovnicesc”, ale acestei „arte” mântuitoare. Ea îi dă rugătorului sentimentul că niciodată nu este singur sau uitat, neputincios și neajutorat, pentru că totdeauna este alături de el și îi veghează pașii, îi susține eforturile și îi binecuvintează viața Cel după Care însetează sufletul său și pe Care Îl caută prin rugăciunea sa – Dumnezeu.

 Iar unde este Dumnezeu, nimic din ceea ce este bun, frumos și mântuitor nu lipsește.

„Familia contemporană între ideal și criză” de Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here