Dragostea pentru Hristos ne face fără de frică
Dragostea pentru Hristos -Dincolo de nevoia şi de dorinţa pentru iertare, împăcare şi tămăduire este, trebuie să fie, pur şi simplu aceasta: dragostea pentru Hristos pe care‑L iubim „fiindcă El ne‑a iubit cel dintâi” (I Ioan, 4, 19). Şi în cele din urmă iubirea şi nimic altceva este aceea care face posibilă trecerea noastră peste abisul ce desparte creatura de Creator. Pe cel păcătos de Cel Sfânt, această lume de Împărăţia lui Dumnezeu.
Singură, această iubire este cea care transcende şi aboleşte
Deci toate divagaţiile noastre omeneşti – toate prea omeneşti – asupra „vredniciei” sau „nevredniciei” îndepărtează temerile şi reţinerile noastre. Ne fac să ne deschidem către dumnezeiasca Iubire. „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire” (I Ioan, 4, 18).
Această iubire este aceea care a inspirat frumoasa rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog
„Cel care se împărtăşeşte cu Darurile cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu… Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără Tine, Dătătorule de viaţă, suflarea mea, viaţa mea, bucuria mea, mântuirea lumii…”
Acesta este atunci scopul întregii pregătiri, întregii pocăinţe, întregii nevoinţe şi rugăciuni: ca să‑L iubim pe Hristos şi „cu îndrăzneală, fără de osândă” să participăm la Taina în care dragostea lui Hristos ne este dăruită.
Pr. Alexander Schmemann, Postul cel Mare
Jurnal Spiritual
