În vremea noastră lipsesc pildele

0
85

pilde– Părinte, de ce Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că mucenicii vremurilor de pe urmă vor fi ”mai presus decât toți mucenicii?

– Pentru că mai demult aveam oameni de talie mare. În vremea noastră lipsesc pildele, acum s-au înmulțit cuvintele și cărțile, dar s-au împuținat faptele. Doar îi admirăm pe Sfinții atleți ai Bisericii noastre, fără să înțelegem cât s-au ostenit, pentru că nu ne-am nevoit ca să le putem înțelege osteneala și astfel să-i iubim și să ne silim cu mărime de suflet ca să-i urmăm. Desigur, Bunul Dumnezeu va avea în vedere vremea și condițiile în care trăim și va cere potrivit lor. Dar dacă ne vom nevoi puțin, ne vom încununa mai mult decât cei de demult.

Odinioară, când exista duhul de nevoință și fiecare încerca să urmeze pe celălalt, răul și nepăsarea nu-și găseau loc. Pe atunci pildele de virtute erau multe, dar exista și duh de nevoință. De aceea cel nepăsător nu putea rămâne printre cei buni, căci era luat târâș de aceștia. Atunci când toți merg într-o parte, unul deși nu vrea să meargă, nu poate să nu meargă, căci îl duc ceilalți. Astăzi, dacă cineva vrea să trăiască cinstit și duhovnicește nu mai încape în lume, îi vine greu. Și dacă nu ia aminte, o ia la vale pe făgașul lumesc. Odinioară binele era mult, multă și virtutea, la fel și pildele, iar răul se îneca în multul bine și puțina neorânduială ce exista în lume sau în mănăstiri, nu se vedea nici nu vătăma.

Însă acum ce se întâmplă? Exemplul rău este mult, iar puținul bine care există, este disprețuit. Se fac adică cele dimpotrivă: se îneacă puținul bine în multul rău și astfel stăpânește răul.

Când un om sau un colectiv de oameni au duh de nevoință, aceasta ajută mult. Căci atunci când unul sporește duhovnicește, nu se folosește numai pe sine, ci ajută și pe cel care îl vede. Iar unul care este căldicel, la fel face; influențează și pe ceilalți. Dacă slăbește unul, slăbește altul, în cele din urmă fără să-și dea seama nu rămâne nimic. De aceea duhul de nevoință va ajuta mult în moleșeala ce există. Va trebui să luăm aminte bine la aceasta, pentru că oamenii contemporani au ajuns, din păcate, la un asemenea punct, încât fag și legi moleșite și le impun și nevoitorilor să le respecte.

E bine să ai o virtute si să afli care sfânt a avut-o, să cercetezi viața lui. Atunci vei vedea că nu ai făcut nimic și în felul acesta vei înainta în smerenie. Cei ce alergă în stadion nu privesc înapoi să vadă unde sunt ultimii, căci dacă vor face aceasta, vor rămâne ei ultimii. Atunci când încerc să-i urmez pe cei sporiți, conștiința se subțiază. Dar când privesc la cei dinapoi, mă îndreptățesc pe mine însumi și spun că greșelile mele nu sunt așa de mari în comparație cu ale lor. Mă odihnesc la gândul că există și unul mai jos decât mine. Astfel îmi înec conștiința sau, în cel mai bun caz, sfârșesc prin a avea o inimă împietrită, nesimțitoare.

Extras din ”Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”- Cuviosul Paisie Aghioritul

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here