Indicatori cu caracter de predicție

Unii indicatori au caracter predictiv

0
132

indicatori

Unii indicatori au caracter predictiv

Indicatori cu caracter predictiv — ei arată ce va face o persoană mai departe sau cum va lua sfârşit o confruntare. Să ne imaginăm o situaţie în care un tânăr şi o tânără stau de vorbă pe o bancă în parc. Iar ea decide că a venit momentul să plece. Nu se ridică imediat în picioare anunţându-şi plecarea şi dispărând. În schimb face lucrurile treptat. Pentru a se asi­gura că nu îl supără pe tânăr, începe să producă o serie de miş­cări care anunţă intenţia, ca să-i arate că se gândeşte să plece.

Prin indicatori ai intentiei, barbatul va detecta semnalele femeii

Un lucru important la aceşti indicatori ai intenţiei este faptul că ei nu sunt neapă­rat conştienţi şi femeia poate să nici nu realizeze că îi produ­ce. Deşi semnalele femeii sunt foarte subtile, bărbatul le va de­tecta şi îşi va modifica la rândul său postura în funcţie de ele. Răspunzând la semnalele ei şi generând la rândul său alte semnale, poate să îi arate că i-a înţeles intenţiile. El poate să nu fie conştient de efectul pe care semnalele ei îl au asupra lui. Si de felul în care răspunde la ele. De fapt tot acest dialog de semnale de despărţire poate avea loc fără ca vreunul din ei să conştientizeze ce se întâmplă.

Pozitia corporala poate transmite informatii despre calalalt

Există şi alte momente când oamenii răspund la semna­le fără să fie conştienţi de ce se petrece. Când doi oameni vorbesc se întâmplă des ca unul sau amândoi să „reflecte” postura celuilalt. De exemplu, o persoană poate să îşi în­crucişeze picioarele şi să îşi întoarcă în altă parte capul, iar peste câteva minute prietenul ei va face la fel.

Când imi­tăm în acest fel acţiunile altora, în general o facem fără să ne dăm seama. Numai când ni se atrage atenţia observăm ce făceam. Căscatul funcţionează după principii similare. Ştim cu toţii că acesta este foarte molipsitor şi că atunci când o persoană cască cei din jur sunt înclinaţi să facă la fel. Cercetările au arătat că nu este nevoie ca ges­tul să fie dus până la capăt. Pentru a molipsi o altă persoa­nă — simpla imagine a unei guri care se deschide sau sunt deseori suficiente pentru a-i face şi pe alţii să caşte.

Semnalele sunt sugerate de comportament

Capacitatea noastră de a citi semnele care sugerează inten­ţia este foarte dezvoltată. Nu trebuie să ne gândim la ele — mişcările se produc automat, foarte repede şi au de obicei o acurateţe remarcabilă. Ca şi animalele, şi noi avem nevoie să ştim dacă alţi indivizi au o atitudine favorabilă faţă de noi. În loc să aşteptăm să vedem ce fac, căutăm rapid în comporta­mentul lor semne care să ne comunice intenţiile. Si care ne pot ajuta să decidem ce vor face aceştia probabil în continuare.

Mişcările intenţionate joacă un rol central în rezolvarea confruntărilor

În lumea animală indicatorii ameninţării sunt folosiţi pentru a speria şi îndepărta concurenţii . In acest fel indivizii pot obţine ceea ce doresc fără să se implice într-o lup­tă sau să rişte să fie răniţi.

Dacă aceştia nu funcţionează, poa­te fi necesar un atac fizic. În general, se presupune că indivi­zii care produc aceşti indicatori ai ameninţării au o probabili­tate mare de a ataca.

 Prin comportamentul agresiv, animalele obtin ceea ce vor

Totuşi cercetările arată că la păsări şi peşti aceşti indicatori nu conduc neapărat la atac. In unele cazuri indivizii încearcă numai să îşi sperie adversarul iar în altele o ameninţare este suficientă pentru a obţine ce doreau.

Indi­catorii ameninţării nu pot prezice cu acurateţe cine va câştiga într-o confruntare. Totuşi indicatorii incertitudinii sunt predictori mai buni. Pentru că ei ne pot ajuta să aflăm care individ nu doreşte ca disputa să treacă la stadiul următor. Deci, dacă doriţi să ştiţi care individ este mai probabil să câştige într-o confruntare, trebuie să căutaţi indicatorii retragerii şi nu pe cei ai ameninţării.

Atletii care sunt in frunte, au un comportament de invingatori

De exemplu, un atlet care preia conducerea într-o cursă poate să îi demoralize­ze sau nu pe ceilalţi atleţi, continuând să fixeze punctul care indică sfârşitul cursei. Totuşi, dacă se întoarce să vadă unde se află ceilalţi, este foarte probabil să îşi trădeze nesiguranţa şi astfel să îşi reducă şansele de a câştiga.

Cartea Gesturilor, Peter Collett

Jurnal Spiritual

Mai multe articole pe aceeaşi temă puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here