Inima de piatră

0
1275

inimaMulte şi minunate sunt lucrurile şi lucrările Domnului! Pe întreg pământul se arată puterea Lui. Aşa se întâmplă şi în legenda următoare.
Când cineva îi spune altcuiva că are o „inimă de piatră”, aşa cum este şi o vorbă din popor, se înţelege că e un om fară suflet, nepăsător la suferinţele celorlalţi. Dar nu întotdeauna inima de piatră se „naşte” din lucrurile rele. Deşi e de piatră, ea poate fi şi caldă, nu numai rece, aşa cum ar părea să fie o piatră.
Se spune că, nu cu foarte mult timp în urmă, dorind să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, intrase la mănăstire un tânăr credincios şi râvnitor, care aşa a şi rămas până a plecat la Domnul. Fratele nostru, care după ani de ucenicie a fost călugărit cu numele Metodie, avea un dar deosebit de la Dumnezeu, şi anume cântatul. îi plăcea foarte mult să cânte, punându-şi tot sufletul în această slujire. Obştea mănăstirii, văzând dragostea sa pentru a-I cânta Domnului, dar, în acelaşi timp, şi evlavia şi smerenia lui, a hotărât să-i dea ca ascultare tocmai acest lucru: să fie cântăreţ permanent în strană şi să se ocupe de tot ce ţine de muzica bisericească. Ce e mai minunat ca a-I cânta Domnului! Ce e mai minunat decât a înălţa imnuri de slavă şi a sta tot timpul pe buze, in inimă şi în gând cu cântări duhovniceşti!
La această ascultare, însă, n-a ajuns el chiar din prima, ci după mulţi ani, timp în care a trecut prin mai multe ascultări, adică prin diferite treburi ale mănăstirii, aşa cum se obişnuieşte cu fiecare călugăr în parte, până când, la un moment dat, se stabileşte într-un loc. Şi indiferent unde era trimis sau la ce era pus să facă Metodie o făcea cântând, încât era o bucurie pentru oricine să îl aibă în preajmă. Ba se spune că aşa de mult îi plăcea să cânte, încât se străduia să-i înveţe şi pe ceilalţi fraţi doritori, bucurându-se când mai cânta cineva cu el, pentru că nu avea nicio urmă de egoism sau de răutate. Chiar şi în timpul mesei, inima lui cânta, iar rugăciunile de la chilie le făcea tot cântând.
Din cauza acestui dar al său, Metodie avea şi multe ispite pentru a cădea în mândrie, dar reuşea de fiecare dată, cu ajutorul rugăciunii şi al smereniei, să treacă peste ele. S-a întâmplat odată, fiind foarte bolnav şi zăcând la pat, să nu mai poată cânta cu glasul, dar cei din jurul său îl vedeau cum bătea parcă un ritm cu mâna pe pat, iar ochii şi „mărul lui Adam” se mişcau în acelaşi sens, căci el cânta tot timpul, cu inima şi cu sufletul.
Altă dată, mergând împreună cu un frate la pădure, după lemne, în timp ce cânta pe cale un condac chiar Sfanţului Metodie pentru a-i apăra de vieţuitoarele nepoftite, acesta, îndemnat de ispititor, l-a întrebat:
– Cum de ţi-a dat Dumnezeu un glas aşa de frumos, de îngeresc, că eu nu sunt bun de nimic în mănăstire; eu n-am niciun dar aşa ca al tău!
Metodie îşi termină cântarea, facu o metanie mică, după care, luându-l pe frate de mână, se aşezară pe frunzele ruginii şi foşnitoare dintr-un mic luminiş unde, printre crengile copacilor, răzbeau câteva raze călduţe de soare. Era toamnă târzie, iar vântul îşi iuţise prezenţa, facându-i pe cei doi să-şi strângă ilicele de lână mai bine pe ei. Metodie trecuse prin multe încercări până atunci şi îl cunoştea pe cel de lângă el ca fiind un om tare săritor în a-i ajuta pe ceilalţi. De aceea, îi şi răspunse foarte liniştit tot cu o întrebare:
-Frate, dacă ar veni acum la noi un animal fioros, ce ai face? Că eu, sincer îţi spun, aş cânta în continuare.
Fratele, luând în serios întrebarea, nefiind foarte copt duhovniceşte, i-a răspuns cu sinceritate:
-Ce să fac? Sar să te apăr pe Cuvioşia Ta, nu aşa se cuvine?…
-Păi vezi, frate dragă? Eu aş fi cântat în continuare, fară să fac nimic, iar Frăţia Ta te-ai fi luptat cu fiara; treabă-i asta? La ce ar fi ajutat glasul meu?
Fratele tăcu pentru câteva momente, învârtind metanierul de pe mână. Metodie se ridică şi, luându-l din nou de mână pe frate, plecară mai departe după treaba lor, spunându-i:
– În loc să fi fugit sau să te fi urcat în copac, prin gestul tău ai dat dovadă în faţa lui Dumnezeu că eşti mai presus decât mine şi că cel mai mare dar pe care îl ai de la Dumnezeu este dragostea ta pentru cel de lângă tine. Ce poate fi mai mare dar decât acela de a-ţi da viaţa pentru semenul tău! Vezi, frate dragă, niciodată nu ştim când scoate Domnul la iveală talanţii din noi, dar să nu ne lăsăm copleşiţi de niciun gând sau de vreo faptă, ci tot timpul să ne rugăm. Sau să cântăm, nu-i aşa?
Nu de puţine ori, fraţii mai tineri îl întrebau pe Metodie :
– Părinte, ce ţi-ai dori cel mai mult Cuvioşia Ta, când o fi să pleci dincolo?
Metodie zâmbea şi, din adâncul sufletului, ca o mărturisire, dar şi ca o rugăciune, le spunea de fiecare dată:
– Aş vrea să pot lăsa lumii întregi inima mea plină de dragoste pentru Domnul meu, cu toate cântările strânse în ea!
Cât o mai fi trăit Metodie nu ne spune legenda, dar ne spune cu siguranţă că nu a încetat, până la ultima suflare a sa, să cânte, chiar dacă uneori puterile fizice nu-l mai ţineau ca în tinereţe.
O vorbă din popor spune: „fii atent la ce ceri, că s-ar putea să se împlinească!” Atunci când eşti smerit şi faci voia lui Dumnezeu, „inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 18). O fi sau nu adevărat, cert este faptul că oricine va merge astăzi la mănăstirea Hodoş-Bodrog din Arad, situată la 15 km. de oraş, va putea să vadă, lipită de peretele bisericii, o formă de inimă clar vizibilă, construită dintr-o piatră masivă, de dimensiuni nu foarte mari. Cine pune urechea pe ea, aude bătăile ei pline de căldură şi de dragoste, ea aflându-se chiar în dreptul stranei cântăreţilor, aşa cum călugărul Metodie şi-a dorit: o inimă iubitoare dăruită tuturora, dar şi Creatorului prin muzică; o inimă care să rămână în continuare lipită pentru veşnicie de locul mătaniei sale.

Darul Maicii Domnului, legende creştine, Laura Chîlnicean
[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here