Însinguraţi, dar niciodată singuri

0
187

Iisus-in-Gradina-Ghetsimani-2Creştinul este dator ca din când în când să cunoască însingurarea. Nu din cauza unei tristeţi sau din ură faţă de lume, ci trebuie să ajungă la ea cu bucurie şi de bunăvoie. Dar având în vedere că omul este creat după chipul lui Dumnezeu care nu este singur, ci Unul în Treime, nu putem să nu ne întrebam dacă nu cumva însingurarea contrazice ceea ce înseamnă a fi o persoană după chipul Sfintei Treimi.

Din Sfânta Scriptură cunoaştem că Mântuitorul Şi-a făcut ucenici de care nu Se despărţea, locuia în mijlocul oamenilor, mergea prin mulţimi şi cu mulţimile după El, dar, din când în când, Se însingura. O făcea fie după un moment foarte important din activitatea Lui (de exemplu după ce a săturat mulţimile flămânde prin minunea înmulţirii celor cinci pâini şi doi peşti), fie înainte de momentul important din lucrarea Sa (cum a fost rugăciunea din Ghetsimani, înainte de răstignirea Sa). Se însingura nu pentru a fi singur, ci pentru a comunica mai intim cu Părintele Său. Aşadar, dacă Mântuitorul a simţit nevoia ca om, să Se însingureze de oameni şi să rămână cu Sine Însuşi, atunci nu mai avem niciun motiv să credem că însingurarea contrazice comuniunea.

În aceste condiţii, oricât de agitată ar fi viaţa, oricât de mare ar fi stresul, trebuie să ne găsim vreme să rămânem cu noi înşine. Să ne uităm în adâncul nostru şi să vedem ce necurăţii s-au adunat acolo şi să le îndepărtăm. Această însingurare ne ajută să trăim mai curăţ cu noi înşine, cu semenii şi cu Dumnezeu. Ne dă putere să fim prezenţi în lumea aceasta, fără a fii din lume. Ajungem să nu mai iubim într-un mod denaturat, să ne eliberăm de tot ce este păcătos, părelnic şi fals în lume.

În concluzie, însingurarea nu este ceva neobişnuit pentru un creştin, ci este chiar dorită. Este o însingurare care nu trebuie să ne descurajeze, căci prin ea nu căutăm să fim singuri pentru totdeauna, ci doar pentru puţin timp şi cu scopul de a reveni în rândul semenilor fără a ne pierde sufletul atunci când le vorbim. E o însingurare care ne ajută să ne întărim în unirea cu Hristos spre dobândirea păcii interioare. Şi odată dobândită, mii de oameni se vor mântui în jurul nostru, după cum spune Sfântul Serafim de Sarov. Iată motivul pentru care putem spune că suntem uneori însinguraţi, dar niciodată singuri.

Sursa crestinortodox.ro

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here