Nailonul a fost inventat de Wallace Carothers, în 1935. Carothers avea 32 de ani când a devenit director al departamentului de cercetare al corporaţiei Du Pont. Era specialist în polimeri, molecule compuse din lanţuri lungi de combinaţii repetate de atomi. La vremea la care a început Carothers să-i cerceteze, polimerii erau prea puţin înţeleşi; Carothers şi-a adus o contribuţie majoră la cunoaşterea ştiinţifică a structurii polimerilor.
Carothers era interesat de chimia aplicată, şi îndeosebi de materialele artificiale.
Echipa lui de cercetare a început cu investigarea familiei acetilenei. În 1931, Du Pont a început să producă o substanţă artificială denumită neopren, care era un cauciuc sintetic. Acesta şi-a găsit o utilitate imediată în confecţionarea costumelor de scafandru. Noul material a fost creat în laboratorul lui Wallace Carothers.
Carothers încerca să găsească o fibră sintetică (nailonul)
În 1934 a făcut o descoperire semnificativă. Combinând două substanţe chimice într-un proces de polimerizare denumit „policondensare”, a reuşit să creeze o fibră. Substanţele erau acidul adipic şi hexametilen-diamina. Fibra era însă prea plată pentru a fi utilizabilă. Carothers şi-a dat seama că apa produsă în reacţia de condensare inhiba formarea fibrelor. A ajustat echipamentul aşa încât toată apa să fie distilată şi evacuată, şi a obţinut fibre de calitate superioară. Fiecare moleculă consta din peste o sută de combinaţii repetate de atomi de hidrogen, carbon, azot şi oxigen înşiraţi într-un lanţ lung. Fibrele îmbunătăţite erau lungi, puternice şi foarte elastice. Carothers a dat acestui nou material denumirea de nailon.
Era exact ceea ce sperase Du Pont. Nailonul a fost brevetat în 1935. A ajuns pe piaţă în 1939 şi a devenit numaidecât un imens succes comercial. Era căutat mai ales pentru ciorapii de damă, ca înlocuitor al mătăsii. Nailonul şi-a găsit multe alte întrebuinţări, la confecţionarea hainelor de toată ziua uşor de spălat şi de uscat, precum cămăşile şi bluzele, sau a periuţelor de dinţi şi a gutei pentru undiţe. Din nailon s-au făcut şi multe produse specializate, precum aţa chirurgicală şi paraşutele. Noul material a avut un efect profund asupra multor aspecte ale traiului oamenilor, dar cel mai important a fost, probabil, faptul că a marcat începutul unei întregi noi ere a fibrelor sintetice – iar nailonul în sine nu a fost în niciun caz cel mai bun dintre ele.
Invenţii care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
