Spălatul rufelor este o activitate pe care oamenii o întreprind din Antichitate. Exista dovezi care indică existenţa săpunului în Roma unde grăsimea animalelor sacrificate era utilizată ca săpun. De-a lungul zidului de apus al cetăţii clasice a Troiei existau albii din piatră pentru spălat, la care veneau femeile din cetate pentru a spăla rufele familiei. Aceste albii erau alimentate cu apă printr-un pasaj subteran de la un izvor triplu aflat chiar sub cetate. Erau în uz acum 2000 de ani şi înlocuiseră, probabil, instalaţiile similare din Troia regelui Priam din Epoca Bronzului, existente cu 1200 de ani înainte.
În 1797 s-a inventat scândura de frecat. În secolul al XlX-lea, multă lume îşi spăla rufele într-o copaie de lemn sau cositor. Hainele erau puse în copaie cu apă fierbinte şi fulgi de săpun, şi agitate apoi cu un dispozitiv modern care arăta ca un taburet cu trei picioare la capătul unui mâner; în celălalt capăt avea o piesă în formă de cruce care permitea apucarea fermă cu ambele mâini. Mânuirea dispozitivului de spălat era o muncă foarte grea. Unele dintre maşinile de spălat automat de mai târziu au încercat să imite mişcarea lui de rotaţie înainte şi înapoi.
Primul dispozitiv asemănător maşinii de spălat moderne a fost inventat în 1851 de americanul James King. Maşina lui consta dintr-un tambur rotitor, dar era acţionată tot cu mâna, asemenea calandrului pentru stoarcerea rufelor.
În 1858, Hamilton Smith a primit un brevet pentru inventarea unei maşini de spălat rotative. Prima maşină de spălat electrică, denumită Thor, a fost inventată în 1908 de Alva J. Fisher şi produsă de compania Hurley Machine din Chicago. Era tot o maşină cu tambur, dar de astă dată prevăzută cu un motor electric.
Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
