Valuta este o unitate de schimb convenită pentru a înlesni transferul de bunuri şi servicii. Poate lua forma banilor, ca monede şi ban note, sau a unei resurse la îndemână, cum este grâul. în cazul din urm valuta este undeva la jumătate între troc şi bani.
În mod tradiţional fiecare ţară are propria valută, dar există o tendinţă de armonizare, cu scopul facilitării comerţului internaţional. Multe ţări europene s-au opus ideii unei valute comune, dar una după alta au accept tat introducerea euro ca unitate monetară comună. Panama şi El Salvadoir au declarat dolarul american valută legală pe teritoriul lor. În secolele trecute, valuta comună era aurul.
Valuta s-a născut, în parte, din folosirea jetoanelor pentru a asiguri că marfa descărcată la destinaţie era aceeaşi cu cea încărcată la bord la începutul călătoriei. De aici nu a mai fost decât un pas până la folosirea jetoanelor în sine drept contravaloare a mărfurilor pe care le măsurau. Aceasta trebuie să fi simplificat mult tranzacţiile de cumpărare, vânzaitf şi schimb de la debarcader. Practica a fost introdusă în jurul anului 2200 î.H. Se obişnuia, de asemenea, să se echivaleze lingourile de argint cu valoarea unei anumite cantităţi de cereale însilozate. Lingourile argint au devenit astfel o formă de bani ce putea fi folosită drept chitanţă pentru cerealele depozitate în grânarele templelor din Mesopotamia şi Egipt.
Folosirea metalului pentru a reprezenta valoarea bunurilor depozitate a constituit baza negoţului în Orientul Mijlociu timp de 1500 de ani. Prăbuşirea acestui sistem comercial a scos la iveală o problemă legaţi de această abordare a valutei. Dacă valorile nu puteau fi ţinute la loc sigur, atunci atât valoarea lingourilor de argint, cât şi cea a cerealelelor puteau fluctua, destabilizând sistemul comercial. Către sfârşitul Epocii de Bronz, în jurul anului 1400 î.H., s-au negociat tratate internaţionale care permiteau navelor negustorilor să navigheze în siguranţă în estul Mediteranei şi în jurul Mării Roşii, de la Micene până în Bahrein. Descoperirile arheologice, şi mai ales unele epave găsite, sugerează că valuta obişnuită, un euro al vremurilor, a fost lingoul de cupru făcut în Cipru. Acesta avea o formă particulară, aşa-numita formă de piele de bou, un paralelipiped cu proeminenţe la capete. Probabil că marginile concave fuseseră concepute pentru a înlesni manipularea lingourilor. Lingourile de bronz erau folosite pentru a vinde şi a cumpăra tot felul de produse, de la alimente până la obiecte de lux.
Acest vechi, dar bine dezvoltat sistem de schimb comercial a luat sfârşit la scurt timp după anul 1200 î.H. Civilizaţia miceniană pare să fi fost foarte slăbită de Războiul Troian. Alte culturi din regiune au fost prădate sau invadate de către misterioasele popoare ale mării, pomenite în arhivele egiptene, dar neidentificate încă în mod satisfăcător.
Se pare că a urmat un colaps general al sistemelor. Reţeaua de schimb a fost revigorată după două secole de către fenicieni, ceea ce a marcat începutul unei dezvoltări continue a comerţului în Europa şi Orientul Mijlociu şi a condus treptat la dezvoltarea sistemului monetar.
Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
