Invenții românești. Știați că…

0
437

Invenții românești. Știați că…

Ne folosim în fiecare zi de o sumă de obiecte şi accesorii, menite să ne mijlocească îndeplinirea unor scopuri şi să ne facă existenţa mai uşoară. Pe altele le folosim mai rar, fără a le fi însă mai puţin tributari, în timp ce unele ne salvează de-a dreptul viaţa. În foarte puţine cazuri, devenim curioşi referitor la originile lor, la cum, când şi cine le-a creat.

10-diorama 1Prea rar ne întrebăm ce anume din toate lucrurile pe care le întrebuinţăm au ca sursă un izvor autohton, în minţile creatoare şi în mâinile dibace ale conaţionalilor noştri. Probabil dintr-o convingere defetistă că românii nu au descoperit niciodată nimic important. Ei bine, lucrurile sunt departe de a sta astfel şi nu numai că invenţii româneşti importante există, însă eventuala lor absenţă ar fi dat o faţă destul de diferită omenirii, nu într-un sens benefic.

Diorama – Grigore Antipa

Diorama este o reprezentare spaţială a unei porţiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine şi diverse alte obiecte asemănătoare, în scopul înfăţişării unui ecosistem şi creării impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gândit la această formă de încadrare a naturii în peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog şi profesor universitar română. El este întemeietorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti, care îi poartă numele şi care, pornind de la reorganizarea sa, în 1907, prezintă pentru prima oară dioramele biologice.

Acestea au reprezentat o nouă etapă în evoluţia şi organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viaţa de pe piscurile munţilor Carpaţi, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum şi din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există şi numeroase diorame care înfăţişează fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deşertul Sahara. Datorită deosebitei prezentări, numeroase muzee europene şi americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecţiilor lor muzeistice.

Tunul Basilic – Orban

Căderea Constantinopolului reprezintă numele sub care este cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forţele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, în data de 29 mai 1453. Armata bizantină numără aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate în existeta până atunci. Otomanii aveau o armată uriaşă, de aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar săbiile şi săgeţile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantină. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversată încă, dar despre a cărui naţionalitate română există destule probe.

09-tunulAcesta era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Urban a constuit în premieră un tun enorm, botezat “tunul Basilic”, măsurând peste opt metri lungime şi circa 75 centimetri diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanţă de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, încărcarea sa dura trei ore, ghiulele erau puţine şi arma s-a prăbuşit sub reculul propriu după numai şase săptămâni. Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfecţionate, de mare putere, proiectate ulterior, lansad până astăzi moştenirea principiului său de funcţionare.

Cibernetica – Ştefan Odobleja

Cibernetica este teoria controlului prin retroacţiune. Termenul s-a răspândit mai ales în legătură cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupă de modul în care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucrează informaţiile şi reacţionează la acestea; tot cibernetica se interesează de modul în care sistemele se modifică sau permit modificări pentru a-şi optimiza acţiunile. Medicul Ştefan Odobleja, creatorul psihociberneticii şi părintele ciberneticii generalizate, publică în 1929 studiul “Metoda de transonanta toracică” în care enunţă pentru prima oară legea reversibilităţii.

08-cibernetica 2Odată cu participarea la la Congresul Internaţional de Medicină Militară din Bucureşti (1937), anunţa apariţia operei sale capitale “Psihologia consonatista”, lucrare prin care face publică prima variantă a concepţiei cibernetice generalizate şi demonstrează caracterul multi şi interdisciplinar al acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observaţii, intuiţie şi raţiune, creat de Odobleja în 1938 – 1939, dar vehiculat zece ani mai târziu în literatura americană şi apoi în cea europeană, a fost utilizat şi aplicat într-o varietate de domenii. Începând din anul 1972, Ştefan Odobleja şi-a studiile teoriei conform căreia originea ciberneticii se află în psihologie.

Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen

O pilă electrică, de producţie românească, furnizează energie de 56 de ani, fără întrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator a declarat, cu o jumătate de secol în urmă, că ea va funcţiona veşnic. În Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” din Bucureşti există un obiect de patrimoniu care stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directorului muzeului. Este vorba despre “Pila termoelectrică cu temperatură uniformă”, cunoscută sub numele de “Pila lui Karpen”, realizată în 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un dispozitiv care generează energie la nesfârşit fără intervenţie din exterior.

Deşi ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, “Pila lui Karpen” se încăpăţânează să funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care să se mişte la nesfârşit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o utopie. Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost marginalizaţi, lumea oamenilor de ştiinţă considerându-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista.

pila-karpenCu toate acestea, un fizician român s-a încăpăţânat să-l construiască. Şi se pare că a reuşit. Nicolae Vasilescu-Karpen a început să lucreze la teoria unei pile electrice care să genereze energie la nesfârşit încă înainte de Primul Război Mondial.

“Pila” a fost brevetată în 1922.

Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în mişcare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru că la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. O astfel de pilă de proporţii ar putea alimenta o navă spaţială.

Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir

Dacă la sfârşitul sec. XIX, începutul sec. XX, mulţi entuziaşti ai aviaţiei erau preocupaţi de construcţia avioanelor şi de pilotarea acestora, un tânăr pe nume Anastase Dragomir şi-a concentrat atenţia pe siguranţa aparatelor de zbor şi mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca mulţi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviaţiei. A plecat în Franţa, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane.

Aici şi-a perfecţionat propriul său sistem pentru salvarea piloţilor şi a pasagerilor în caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a înregistrat, în Franţa, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans leş appareils de locomotion aerienne” şi a obţinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabină catapultabilă”.

06-scaun-ejectabilAceasta invenţie era “un nou sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriană, fiecare pasager având o paraşută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât paraşuta, împreună cu pasagerul insalat pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei”. Brevetul prevedea că acest ansamblu de celula-parasuta să aibă mai multe comenzi, menvrabile de către pilot.

În 1950, Anastase Dragomir a obţinut un nou brevet, românesc, cu nr. 40658, pentru “celula paraşutată”, care constă în folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca în 1959 să înregistreze o altă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet românesc nr. 41424 din 1960). Ideea romanului se va concretiza prin apariţia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

Gerovital – Ana Aslan

Medic român specialist în gerontologie, academician din 1974 şi director al Institutului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, Ana Aslan a evidenţiat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3.

Produsul geriatric a fost preparat în anul 1952 şi brevetat în peste 30 de ţări. În acelaşi an ia fiinţă Institutul Naţional de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru ţările dezvoltate, prin asistenţă clinică şi cercetare.

Gerovital„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienţi. Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului pacienţi cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, prinţese, conţi şi directori ai unor mari bănci ale lumii. Renumele produselor “Aslan” a trecut şi Oceanul, John Kennedy recurgând, pentru o afecţiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.

Injecţia cu insulină – Nicolae Paulescu

Nicolae-PaulescuNicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, este cel care a descoperit pentru prima oară, în 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor şi mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficiența acestei substanţe în reducerea hiperglicemiei şi care a folosit insulina în tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieţi.

Alte invenţii româneşti importante. Știați că …

1858 – Bucureşti – primul oraş din lume iluminat cu petrol şi prima rafinare a petrolului;

1880 – Dumitru Vasescu – construieşte automobilul cu motor cu aburi;

1886 – Alexandru Ciurcu – construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie;

1895 – D. Hurmuzescu – descoperă electroscopul;

1904 – Emil Racoviţa – fondatorul biospeologiei;

1906 – Traian Vuia – avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc ajutător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie);

1906 – A. A. Beldiman – aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci;

1910 – Tache Brumărescu – maşina de tăiat sulf;

1918 – Gogu Constantinescu – întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea;

1920 – Gheorghe Botezatu – a calculat traiectoriile posibile Pământ – Luna, folosite la pregătirea programelor “Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth).

El a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Lună;

1921 – Aurel Persu – automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma “picăturii de apă”).

Sursa: descopera.ro

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here