Celelalte virtuţi sunt legate de efort, precum postul, curăţirea de dorinţe trupeşti etc, în timp ce iubirea, împreună cu câştigul, are multă mulţumire fără niciun efort, şi ca o albină bună, după ce adună de pretutindeni bunătăţile, le înmagazinează în sufletul celui care iubeşte.
Şi dacă vreunul este rob, îi arată robia mai dulce decât libertatea. Fiindcă cel care iubeşte nu se bucură atât de mult atunci când porunceşte, pe cât se bucură atunci când i se porunceşte, chiar dacă atunci când cineva porunceşte este mult mai bine pentru el.
Mult mai mult ar putea iarba uscată să se împotrivească vâlvătăii focului decât diavolul flăcării iubirii. Iubirea este mai puternică decât zidul şi mai tare decât diamantul. Şi dacă vei găsi ceva mai tare decât diamantul, duritatea iubirii pe toate le întrece. Pe aceasta nu o învinge nici bogăţia, nici sărăcia. Nici nu ar fi existat sărăcie, nici bogat peste măsură, dacă exista iubire, ci numai bunătate (din Omilia a 32-a la Epistola I către Corinteni).
Atunci când există iubire, siguranţa este mult mai mare, iar ajutorul din partea lui Dumnezeu este unul puternic. Pentru că aceasta este maica bunătăţilor, aceasta este rădăcina şi izvorul acestora, aceasta este motivul încetării războaielor şi dispariţiei zavistiei (din Omilia la Psalmul 132).
Dacă nu-l suporţi pe aproapele, cum te va suporta Dumnezeu? Dacă tu nu suferi pe cel care-ţi este împreună-rob, cum te va îndura Domnul? Unde există iubire, toate pot fi suportate (din Omilia a 9-a la Epistola către Efeseni).
Iubirea, după ce-şi împarte leacul, adică bunătatea, îşi întreţine virtutea curată.
“Sfântul Ioan Gură de Aur: Texte alese”. Traducere din limba greacă Preot Ion Andrei Tărlescu. Editura Bunavestire Bacău – 2012
