Istoria apariției bisericii – Icoanele în Biserica Ortodoxă

0
637

prodromita-prodromu-1E greu să ne imaginăm o biserică fără icoane – imagini ale Mântuitorului, Maicii Domnului, îngerilor şi sfinţilor, desenate conform canoanelor bisericilor pe scânduri de diferite mărimi şi sfinţite de Biserică. S-ar părea că imaginile sfinte sunt deja prezente în interiorul bisericii în componenţa imaginilor sfinte deja sunt prezente în interiorul bisericii în componenţa imaginilor murale, dar reprezentările respective sunt monumentale şi uneori sunt destul de dificili de citit pentru persoanele prezente în biserică.

Icoanele destinate rugăciunilor şi plasate în partea de jos a stâlpilor şi pereţilor, sunt de neînlocuit. Ele trebuie să vorbească inimii, minţii sufletului, relevând lumea nevăzută a divinităţii. Stilul artistic al iconografiei ortodoxe, spre deosebire de pictura laică, este apt să exprime nivelul spiritual avansat pe care-l atinge omul intrând în contact cu lumea pură creată de Dumnezeu. Icoanele ferestre deschise spre eternitate, ajută credincioşii, în timpul rugăciunilor, să vadă lumea sfântă şi să se apropie de Împărăţia Cerurilor. Realizarea icoanelor a fost reglementată de către cel de-al Şaptelea Sinod Ecumenic de la Niceea, ţinând în anul 787. Astfel, arta icoanei respectă canoanele tradiţionale, mai ales în contextul subiectelor biblice; urmând prescripţiile erminiei, pictorii au avut întotdeauna libertatea creatoare de a îmbogăţi şi a da o interpretare nouă vechilor rânduieli. În icoane părinţii bisericii au văzut o sălăşluire a lui Hristos şi a puterii lucrării dumnezeieşti, un mijloc de comunicare cu El prin contemplare.

Trebuie menţionat că scrierile bisericeşti au fost o perioadă îndelungată în posesia nobilimii şi a mănăstirilor, pe când icoanele serveau drept „alfabetul” religios accesibil poporului.

„Biserica Ortodoxă” – Svetlana Rudzievskaia

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here