Dacă are modele în viața de zi cu zi, pe care să le urmeze, românul nostru evoluează. Dacă nu are, se mulțumește să trăiască așa cum a învățat de la cei de dinainte. Dar gospodăria săteanului nostru a avut, dintotdeauna, o frumoasă alcătuire.
Biserica noastră are o menire și o misiune plină de responsabilitate. Românul a ieșit din comunism așa cum a ieșit, cu o mulțime de păcate, care i-au fost introduse din obișnuință. A fost învățat să mintă, să spună atâtea kilograme la hectar acolo unde nu se făcea mai nimic, să spună că îi merge bine, când îi mergea rău.
Politicienii trebuie să învețe primii să spună adevărul poporului, apoi la școală trebuie introdusă atmosfera frumoasă care să insufle copilului credința în valoare, în modelele luminoase, în ideea patriotică. Dacă nu vom reînvia patriotismul în școli, în familie, dacă nu vom readuce modelele frumoase, din istorie și din cultura română, în mintea tinerilor, vom avea generații din ce în ce mai străine de România. Vom avea generații educate la televizor, dresate să nu pună nici o întrebare, să accepte tot ceea ce li se spune.
Atunci când este în primejdie, neamul românesc găsește resurse, energii, ca să se salveze. Românul are nevoie să-i ajungă cuțitul la os ca să acționeze. Dacă nu l-a deranjat nimic, românul a stat cuminte, a dormitat în istorie. Când l-a deranjat ceva, când i s-a urcat în cap cineva și s-a lăsat greu, a reacționat. Uneori a reacționat cam târziu, de asta a și pierdut mult în istorie.
La noi, la români, este, a fost și rămâne spiritul acesta, de inferioritate în fața străinului, aproape că te dai dezarmat în fața străinului care îți intră în curte. Noi, dintr-un exces de bunătate, de dragoste, am ajuns la această încălecare pe care am permis-o, la o cedare a mândriei chiar. Noi, dacă aveam mai multă demnitate, mai mult prestigiu, noi am fi dobândit mult mai multă onoare în fața națiunilor lumii. Dar omenia și respectul românilor față de naționalitățile conlocuitoare au fost păguboase, ei nu le-au înțeles și le-au luat drept o slăbiciune a noastră.
De obicei, unde-i românul, acolo e și sărăcia. Dar unde-i sărăcie materială multă, e bogăție spirituală de trei ori mai multă. Românul e posesorul multor comori spirituale. Românul, din firea lui, este milostiv, este drept, este corect, este plin de dragoste, de bunătate, încât toată istoria noastră este plină de eroi și martiri care s-au afirmat prin dragostea ce-au avut-o față de familie, față de copii, față de mamă, de tată, de sat, de oraș, de tot.
Daruri duhovnicești, Părintele Iustin Pârvu
Jurnal Spiritual
