Pe când Ioana d’Arc mergea la Chinon pentru a obţine audienţă la Carol VII, Franţa era o naţiune divizată de războiul civil şi foarte demoralizată de o succesiune de înfrângeri umilitoare, conform Reader’s Digest, în “Când, unde & Cum s-a întâmplat. Cele mai dramatice evenimente… şi cum au schimbat ele lumea”.
Chiar Carol era uneori descurajat de imensitatea sarcinii sale. Într-un timp remarcabil de scurt însă, Ioana d’Arc a putut să insufle francezilor spiritul care i-a dus în final la victoria împotriva englezilor.
În 1420, Delfinul Carol fusese dezmoştenit când tatăl său, Carol VI, semnase Tratatul de la Troyes; acesta îi recunoştea pe Henric V al Angliei şi moştenitorii săi drept succesori ai tronului francez.
Ioana d’Arc schimbă cursul Războiului de O Sută de Ani
După doi ani însă, ambii regi erau morţi. Delfinul s-a proclamat imediat Carol VII al Franţei, dar îndoielile cu privire la justeţea luptei sale i-au marcat eforturile împotriva englezilor. Ioana d’Arc a reuşit să-l convingă pe Carol să se încreadă în ea; iar talentul ei de a-şi însufleţi ostaşii a fost unul din factorii majori ce au dus la schimbarea cursului Războiului de O Sută de Ani.
Succesul ei de la Orleans a arătat că englezii nu erau invincibili. Răsturnarea radicală a şanselor francezilor a continuat şi după moartea Ioanei. Arătându-li-se că victoria este posibilă, francezii au continuat să-i împingă pe englezi afară din Franţa.
Ultimii 20 de ani ai războiului – șanse mici pentru englezi
Dându-şi seama de schimbarea cursului războiului, ducele de Burgundia, Filip cel Bun – al cărui tată, fostul duce Ioan cel Fără Frică, fusese asasinat în timpul unor tratative de pace cu Delfinul – a redeschis negocierile de pace cu Carol. În 1435, Tratatul de la Arras a pus capăt războiului civil din Franţa.
În timpul celor 20 de ani ce au urmat, şansa englezilor s-a diminuat. Erau nevoiţi să se lupte cu nişte linii de comunicaţie foarte lungi; regele lor, Henric VI, era un conducător incapabil; iar resursele armatelor lor nu se puteau compara cu ale Franţei.
La 1453, teritoriul englez de pe continent se reducea la Calais şi la districtul Guînes. În 1475 a fost semnată Pacea de la Picquigny. Anglia a păstrat Calais-ul până în 1558, dar Războiul de O Sută de Ani se sfârşise – chiar dacă monarhii englezi şi-au păstrat titlul de Rege al Franţei până in 1801.
Verdictul de erezie dat Ioanei d’Arc a fost revocat în anul 1456, după o investigaţie a procesului. Aproape 500 de ani mai târziu, în 1920, femeia înfierată drept eretică şi vrăjitoare a fost canonizată: comentariul unui soldat englez la execuţia sa, „Am ars pe rug o sfântă”, s-a dovedit exact.
Citiți și alte articole de la rubrica Istorie.
Angelina Petra
