Iubirea curată a copilăriei

0
488

Iubirea curataIubirea curată a copilăriei.

Din lectura cărții lui Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”, am reținut ultima frază cu care se încheie, volumul III: „Dacă nu-i iubire, nu-i nimic”.

Un profesor de teologie afirma:” Iubirea nu are definiție”, susținerea afirmației este explicabilă deoarece Dumnezeu este iubire” și cine L-ar putea cuprinde într-o definiție pe Cel mai presus de minte și de cuvânt.

Cel care a încercat să evidențieze nuanțele iubirii dumnezeiești ca unul care le-a trăit din plin a fost Sf. Apostol Pavel.

Acesta enumeră câteva din frumoasele și folositoarele nuanțe ale acestei iubiri, zicând: „Dragostea rabdă mult și se milostivește, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se trufește, nu se mândrește. Nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale foloase. Nu se mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le crede, toate le nădăjduiește. Toate le rabdă. Dragostea niciodată nu va pieri.”

Comoara curată a iubirii de Dumnezeu o întâlnim rar în noi cei învolburați de grija acestei vieți.

Slavă lui Dumnezeu că ea totuși rămâne mai autentică în iubirea părinților față de copii și mai ales în sinceritatea inimii de mamă.

Deși întâlnită mai rar în autenticitatea și intensitatea ei la cei vârstnici, plini de grijile acestei vieți, o întâlnim în toată curățenia ei dumnezeiască în sufletele copiilor noștri. Românul are o vorbă, referitor la copii, când zice: că pentru aceștia ne mai rabdă Dumnezeu.

Un mare adevăr, păcat că numărul lor începe să descrească în toată lumea spre paguba noastră sufletească.

De ce atâta dumnezeiască iubire în sufletul copiilor? Pentru curățenia lor sufletească. Să nu uităm că există o strânsă legătură între curăția inimii și iubirea dumnezeiască. „Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, zice Mântuitorul, atenționându-ne că „din pricina fărădelegilor, dragostea multora va scădea”. Cele spuse în Sfânta Scriptură se adeveresc pe zi ce trece.

Îngerescul chip al copilăriei constă tocmai în frumusețea iubirii.

Uneori ne considerăm maturi prin rezolvarea unor probleme vremelnice, dar să credem că diminuându-se iubirea sfintei copilării nu ne maturizăm, ci din contră ne micșorăm în cele din lăuntru ale noastre.

Cea mai puternică maturizare, realizare și împlinire, ar consta tocmai în a ne păstra frumusețea iubirii din copilărie, atât cât e posibil omenește. Uneori ne îndoim că am putea plini această frumusețe și aducem fel de fel de eschivări pentru îndoiala noastră, cum ar fi că vârsta copilăriei ar fi scutită de grijile vieții, de frământarea noastră pentru pâinea cea de toate zilele, etc.

Oare să fie așa? Nu au griji sau nu au păcate? Nu au necazuri sau au curăția inimii? Starea noastră sufletească a celor mai vârstnici, de lipsă de curaj, sau elan sufletesc se datorește numai grijilor sau și urmărilor păcatelor ce ne încătușează?

Undeva în cărțile bisericești se spune: „întâi am păcătuit și apoi m-am tulburat”. Curajul ce-l dă o inimă curată este incomparabil Curajul incredibil ce-l dă inima curată ni-l prezintă exemplul miilor de martiri ce au mers la moarte cu fața senină deși îi așteptau fiarele sălbatice să le sfârtice trupurile.

Nu întâlnim pe cărările vieții copii pesimiști, deznădăjduiți.

Fața și ochii lor strălucesc de lumină, bucurie și optimism. Și toate acestea datorită curăției inimii lor.

Oare nu ar fi o comoară mult folositoare pentru noi, oamenii, plinirea unei astfel de misiuni? Nu se simte în societate lipsa unei astfel de pliniri? Și cât de mare ar fi folosul ei!

Suntem conștienți de eroismul ce trebuie depus pentru o astfel de plinire. Să nu descurajăm, să pășim la drum cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu spre binele nostru vremelnic și veșnic și spre lauda lui Dumnezeu, Cel prea mărit în Sfânta Treime, Amin!

Sursa “Îndrumări pentru îndreptarea și maturizarea duhovnicească a persoanei noastre” – Ioan Mhălțan, Episcopul Oradei

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here