Iubirea e calea cea mai scurtă spre desăvârșire

0
160

iubireaIubirea de Dumnezeu și iubirea de oameni în care atârnă toată Legea și Proorocii, împlinindu-le Hristos ca nimeni altul, prin aceasta se vede limpede că Iisus e Dumnezeu și Dumnezeu este iubire. Pe aceastea două ni le-a dat ca porunci. Aici stă taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrăjmașul, când are cine le trăi. Căci Dumnezeu Se ascunde în poruncile Sale, după cum ne asigură Sfinții Marcu Ascetul și Maxim Mărturisitorul. Trăirea acestor porunci arde pe diavol așa de cumplit, încât acesta răscoală puterile iadului și cu ele ațâță pe oamenii lumii, care-s biruiți de el, și-i năpustește împotriva lui Iisus și a oricărui ucenic de-al Lui.

Minunea adunării puterilor sufletului, învrăjbite de fapta ucigașă a păcatului, nu e cu putință decât în numele lui Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată a fericitului nume: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, după îndemnul Sfântului Pavel: „Rugați-vă neîncetat”, săvârșește minunea unirii în dragoste a celor învrăjbite întreolaltă de păcat. Iubirea înclină libertatea ca pe o cumpănă. „Așa a iubit Dumnezeu lumea încât pe singurul Său Fiu L-a dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). E mai mare iubirea aceasta decât iubirea care a creat lumea. De data aceasta stăvilarele dragostei se ridică și aceasta se naște pe pământ, în persoana lui Iisus, pârjol de Cer în inimile oamenilor.

Dragostea în Duhul lui Hristos se vede în trei vârste: iubirea aproapelui ca pe tine însuți (Matei 19,19), iubirea mai mult ca pe tine însuți – iubirea de vrăjmași (Matei 5,44) și iubirea ca jertfă pentru oameni (Ioan 15, 13). Până la măsura iubirii de vrăjmași sunt datori să ajungă toți creștinii care au de gând să se mântuiască, pe când la vârsta a treia a iubirii foarte puțini ajung.

Iubirea n-are marginile omului, nici spațiul, nici timpul; nu pierde niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt și ajunge pe cel iubit; străpunge iadul care nu-i poate sta împotrivă și străbate cerul. Iubirea e însușirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea văzută și nevăzută și toată făptura care-L cunoaște de Tată e străbătută de iubire. Dacă am stărui cum trebuie în iubirea aceasta fără margini, s-ar răsfrânge și în noi obârșia noastră divină, chipul și asemănarea fiilor cu Tatăl, am avea și noi mulțime de însușiri dumnezeiești, prin har nu prin natură, în primul rând n-am fi așa de mărginiți într-o mulțime de privințe. Iubirea e calea cea mai scurtă și mai presus de orice cale spre desăvârșire; printr-nsa avem înlăuntrul nostru Împărăția Cerurilor.

Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here