Iulia Hașdeu și destinul ei tragic

Iulia Hașdeu, copilul- geniu al culturii românești

0
184

 

 

Iulia Hasdeu-cunoastelumea.ro
Iulia Hasdeu-cunoastelumea.ro

Iulia Hașdeu, copilul- geniu al culturii românești

Puține sunt geniile literare care s-au remarcat încă din copilarie, așa cum a fost Iulia Hașdeu. În viața sa scurtă, Iulia Hașdeu a scris poezii, povești, dar a purtat și corespondență cu Bogdan Petriceicu Hașdeu. A fost un copil precoce care  de mică s-a remarcat în studii, careia îi plăcea să cânte și avea o sensibilitate aparte față de frumos și bine. Toată viața ei a fost un model de emancipare și de elocvență, avându-l ca model pe savantul Hașdeu, tatăl său. Dacă Iulia ar mai fi trăit, cine știe ce minte elocventă ar fi avut cultura românească și câte opere valoroase nu s-ar fi născut? Iulia Hașdeu a fost un copil cu o mare putere de muncă intelectuală și cu un caracter plin de altruism și abnegație. Cuvintele ei față de tatăl ei, au fost: “Voi studia cu orice preț!”

Iulia Hașdeu- poeta care cunoștea mai multe limbi străine

Iulia Hașdeu (n. 14 noiembrie 1869 — d. 29 septembrie 1888) a fost o tânără scriitoare și intelectuală, poetă de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după cum se pare) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.
Hasdeu, un spirit justitiar si critic la adresa celor care prin intermediul actiunilor lor, mai cu seama politice, daunau intereselor nationale, publica si pamflete dure la adresa oamenilor politici ai vremii, aruncand vorbe ironice al caror ecou s-a facut resimtit chiar si mai departe de clasa politica, patrunzand pana in cercurile intelectuale in care acesta activa.

Prin urmare, in anul 1869, cand Hasdeu si-a depus candidatura la Academie a fost pus in fata unui refuz prea dur, poate, pentru un om de cultura consacrat. Lovitura a fost insa mai usor de suportat, de vreme ce acasa il astepta cea mai dulce dintre alinari. Nasterea unicei fiice a familei Hasdeu a fost un motiv de bucurie, care i-a tinut pe cei din familie intr-o stare de exaltare continua timp de mai multe luni. In fapt, aceasta bucurie nu s-a diminuat deloc timp de 19 ani. In timpul scurtei sale vieti, Iulia a fost mai intai mandria familiei si apoi, mandria intelectualitatii romanesti.

Tratamentele care i s-au aplicat prin grija si cheltuiala tatalui, după ce Iulia s-a îmbolnăvit de tuberculoza, nu erau decat simple paleative, destinate sa usureze suferinta si sa amane deznodamantul.

Dar deznodamantul s-a produs in acea zi de 29 septembrie 1888. Tot ce a mai putut face indureratul parinte pentru fiica sa a fost un cavou monumental la cimitirul Bellu, unde se gaseste ingropata, si un ciudat castel in orasul Campina, la 40 km de Ploiesti, unic in felul sau.

Castelul de la Câmpina

Castelul consta din trei copuri in forma de turnuri, continand obsesiv cifrele 3 si 7. In afara celor trei turnuri, are trei pivnite, trei scari formate din cate sapte trepte si alte elemente care cauta sa repete aceste cifre. Nimeni nu le stie talcul.

Poate sub influenta superstitiilor lui Hasdeu, poate din alte motive, in localitate au inceput sa circule legende pe seama castelului, cea mai raspandita fiind legata de pianina la care cantase candva Iulia Hasdeu si despre care se spune ca uneori, noaptea, incepe sa cante singura.

Opera:

Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autorului, opera Iuliei Hașdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hașdeu se ocupă, în fapt, de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. Poate fi considerată o poetă română de expresie franceză pentru că cele mai multe texte le-a redactat în limba franceză. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri. A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, “Bourgeons d’Avril”, scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul “Œuvres posthumes”.

Poezie de Iulia Hașdeu:

Pe malul lacului Geneva

“Tu lac întinzi năframe vii de ape,
Argintul undei pe nomad opal,
Culorile par moi, miresmele pe-aproape
Plutesc înspre cabane peste val.

Din soare stins se cerne prund de aur
Pe lac, în somn talaze dezmierdate,
Curând amurgul cade peste plaur
Şi-aprinde ape mov împurpurate.

Sub valuri de-aburi albi stâncile sumbre
Fantome-nfricoşate par în noapte.
Tăcere. Din cascade-voci de umbre,
Şi apele-n cădere sună şoapte.

Atunci să vezi minunile fluide
Cum scapără, se-aprind şi flacăra e val,
Jeratic dogorind văpăile lichide,
Pe focul stins al zilei, în licăriri pe mal.”

Ionela Moldovanu