Jertfele aduse la biserică

Jertfa la biserică se aduce de bunăvoie

0
175

Jertfa la Biserică se aduce de bunăvoie

Jertfa- Atunci când aducem ceva în casa Domnului, o facem după anumite criterii, o parte culese din rânduielile Bisericii, iar celelalte din tradiția locului. Se știe că lui Dumnezeu îi dăruim tot ce are nevoie lăcașul de cult pentru desfășurarea slujbelor, de la prescuri și vin până la lemne de foc sau pietriș pentru curte. O facem de bunăvoie, din ce avem mai bun, fără prihană, la momentul potrivit.

jertfa

Jertfele in Vechiul Testament

În Vechiul Testament, toate erau rânduite în detaliu, pe când în Noul, dacă a dispărut nota de obligativitate forțată, cu o întreagă suită de binecuvântări și blesteme asociate, a rămas necesitatea ca lăcașul de cult și deservenții lui să simtă din plin dragostea credincioșilor, pentru ca cei din urmă să nu fie lipsiți de harul lui Dumnezeu.

Pentru a nu exista ispita unor interpretări asupra intenției acestor rânduri, vom lăsa în continuare pe Dumnezeu să vorbească, intervenind cu cât mai puține lămuriri.

Levitic 27:

  1. Dacă însă va fi un dobitoc, ce se aduce jertfă Domnului, tot ce se aduce Domnului trebuie să fie sfânt.
  2. Să nu schimbe nici bun cu rău, nici rău cu bun; iar de schimbă cineva dobitoc cu dobitoc, atunci şi cel schimbat şi cel dat schimb va fi sfânt.
  3. Dacă ar fi cumva un dobitoc necurat, care nu se aduce jertfă Domnului, şi el va fi adus la preot,
  4. Preotul îl va preţui ori de este bun, ori de este rău; şi cum îl va preţui preotul, aşa să fie.
  5. De va vrea cineva să-l răscumpere, atunci să adauge a cincea parte la preţ.
  6. De va afierosi cineva casa sa Domnului, s-o preţuiască preotul, de este bună sau rea, şi cum o va preţui preotul, aşa să rămână.
  7. Dacă afierositorul va vrea să răscumpere casa sa, să adauge a cincea parte de argint la preţul ei şi va fi a lui.
  8. De va afierosi cineva Domnului ţarină din moşia sa, preţuirea să se facă după venitul ei, cincizeci de sicli de argint pentru fiecare gomer de orz semănat.
  9. De îşi va afierosi ţarina sa chiar din anul jubileu, să fie după preţul hotărât.
  10. Iar de îşi afieroseşte cineva ţarina sa după anul jubileu, atunci preotul să socotească argintul după numărul anilor ce mai rămân până la anul jubileu şi să scadă din preţul ei.
  11. Dacă însă va vrea să-şi răscumpere ţarina cel ce a afierosit-o, atunci el să adauge a cincea parte de argint la preţul ei şi să rămână a lui.
  12. Iar dacă acela nu-şi va răscumpăra ţarina şi va fi vândută altui om, atunci nu se mai. poate răscumpăra;

Rolul preotului este de a evalua dacă jertfa este bună sau nu

Din aceste cuvinte observăm regulile după care se aduce, se primește și se răscumpără jertfa. Rolul preotului este de a evalua dacă este bună sau nu, deci nu este obligat să primească orice. Mai nou, Bisericile nu pot înstrăina terenuri sau imobile decât cu aprobarea episcopului locului.

Dacă părintele pune la început accent pe existența a măcar unei părți din jertfă care să includă munca personală a credinciosului, o face prin iconomie, îngăduință, până ce toate vor fi rodul mâinilor lui. Fructele constituiau odinioară ultimul refugiu al celui care dorea să aducă ceva la biserică, pentru că ele creșteau cu mai puțină contribuție din partea lui, astăzi se acceptă generic aducerea de fructe de sezon de oricine nu poate oferi ceva pregătit de el, petru evitarea prinoaselor de tot felul, produse industrial de agenții economici.

Biblia ne vorbește în Levitic despre jertfele aduse preoților

Levitic 22:

  1. Preoţii să nu spurce cele sfinte ale fiilor lui Israel, pe care ei le aduc dar Domnului,
  2. Şi să nu atragă asupră-le vinovăţia fărădelegii, când vor mânca cele sfinte ale lor, că Eu sunt Domnul, Cel ce îi sfinţesc”.
  3. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
  4. “Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi la toată adunarea fiilor lui Israel şi le zi: Dacă cineva dintre fiii lui Israel, sau dintre străinii care s-au aşezat la ei, în Israel, îşi vor aduce jertfa lor, pe care o aduc Domnului ardere de tot, după făgăduinţă sau de evlavie,
  5. Ca să afle prin aceasta bunăvoinţă la Dumnezeu, jertfa trebuie să fie fără meteahnă, de parte bărbătească, din vitele mari, sau din oi, sau din capre.
  6. Toate câte au meteahnă în sine să nu le aduceţi Domnului, că nu vor fi primite.

Deuteronom 18:

  1. “Preoţii, leviţii şi toată seminţia lui Levi nu va avea parte şi moştenire cu Israel; aceştia să se hrănească cu jertfele Domnului şi cu partea Lui;
  2. Iar moştenire nu va avea el între fraţii săi, căci Domnul însuşi este moştenirea lui, precum i-a grăit El.
  3. Iată ce să se dea preoţilor de la popor: cei ce aduc ca jertfă boi sau oi să dea preotului spata, fălcile şi stomacul.
  4. De asemenea pârga de la grâul tău, de la vinul tău şi de la untdelemnul tău, pârga de lână de la oile tale să i-o dai lui,
  5. Că pe el l-a ales Domnul Dumnezeul tău din toate seminţiile tale, ca să stea înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să slujească întru numele Domnului, el şi fiii lui în toate zilele.

Deuteronom 17:

  1. După legea pe care te vor învăţa ei şi după hotărârea ce-ţi vor spune-o să faci şi să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga de la cele ce-li vor spune ei.
  2. Iar cine se va purta aşa de îndărătnic, încât să nu asculte pe preotul care stă acolo la slujbă înaintea Domnului Dumnezeului tău, sau pe judecătorul care va fi în zilele acelea, unul ca acela să moară.

Iezechiel 44:

  1. Ei vor mânca din prinosul de pâine, din jertfa pentru păcat şi din jertfa pentru vină. Şi tot ce este afierosit în Israel al lor este.

Mihea 3:

  1. Căpeteniile lor fac judecată pentru plocoane, preoţii dau învăţătura legii pentru plată şi profeţii profeţesc pentru bani şi se sprijină pe Domnul zicând: “Domnul este în mijlocul nostru şi prăpădul nu va veni peste noi!”

Maleahi 1:

  1. Feciorul cinsteşte pe tatăl său şi sluga se teme de stăpânul său; şi dacă Eu sunt Părinte, unde este cinstea ce trebuie să-Mi daţi? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?, zice Domnul Savaot către voi, preoţilor, care defăimaţi numele Meu. Dar voi răspundeţi: “Cu ce am dispreţuit numele Tău?”
  2. Voi aduceţi jertfă pe altarele Mele pâine spurcată. Şi mai ziceţi: “Cu ce Te-am necinstit?” – Fiindcă aţi zis: “Masa Domnului este de ocară!”
  3. Şi când aduceţi jertfă un dobitoc orb, n-aveţi nici o vină? Când aduceţi, la jertfă, unul şchiop sau cu meteahnă, n-aveţi nici o vină? Adu-l cârmuitorului tău: Va fi el mulţumit sau te va primi el bine? – zice Domnul Savaot.
  4. Şi acum deci rugaţi pe Dumnezeu ca să aibă milă de noi, căci prin mâinile voastre s-a făcut una ca aceasta. Vă va primi El, oare, bine?, zice Domnul Savaot.
  5. O, dacă cineva din voi ar închide porţile ca voi să nu mai aprindeţi focul în zadar pe jertfelnicul Meu! Nu simt nici o plăcere pentru voi”, zice Domnul Savaot, “şi nu-Mi sunt plăcute nicidecum prinoasele aduse de mâinile voastre.
  6. Căci, de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri şi în orice parte se aduc jertfe de tămâie pentru numele Meu şi prinoase curate, căci mare este numele Meu între neamuri”, zice Domnul Savaot.
  7. “Ci voi îl pângăriţi când ziceţi: “Masa Domnului este spurcată şi bucatele de pe ea sunt de dispreţuit”.
  8. Şi mai ziceţi: “Iată truda noastră!” Şi tot voi o defăimaţi. Şi aduceţi jertfe, dobitoace cu beteşug, şchioape sau cu meteahnă; şi mai aduceţi şi prinoase! Le voi primi Eu din mâna voastră?” zice Domnul.
  9. “Blestemat să fie omul viclean, în a cărui turmă se află dobitoc de parte bărbătească şi, făcând juruinţă, aduce Domnului jertfă un dobitoc cu meteahnă! Că Eu sunt mare Împărat, zice Domnul Savaot, “şi numele Meu este minunat între neamuri!”

Maleahi 2:

  1. Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot.
  2. Dar voi v-aţi îndepărtat de drumul cel drept şi pe mulţi i-aţi făcut să se poticnească de la Lege. Voi aţi stricat legământul Meu cu Levi”, zice Domnul Savaot.
  3. “Pentru aceasta şi Eu v-am făcut să fiţi de dispreţuit şi de nimic în faţa întregului popor, fiindcă voi n-aţi păzit căile Mele, şi, învăţând legea, aţi privit cu părtinire la faţa oamenilor.

Isus Sirah 7:

  1. Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui cinsteşte-i.
  2. Cu toată puterea iubeşte pe Cel care te-a făcut şi pe slujitorii Lui să nu-i părăseşti.

Din toate acestea reiese imensa răspundere a slujitorilor Domnului, pe care credincioșii se cuvine s-o respecte, mai ales când aceștia fac pogorăminte. Ele trebuie înțelese în cheia cuvintelor Sf. Pavel din Epistola către Romani, capitolul 2:

  1. Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
  2. Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
  3. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

”Dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are”- Corinteni

În zilele noastre, suntem conștienți că ”fiii sunt scutiți” (Matei 17: 26), adică nu ar fi normal să plătim dări către Părintele nostru ceresc, de aceea primii creștini ”de voia lor au dat, după putere şi peste putere” (II Corinteni 8: 3), iar Sf. Pavel zicea: ”nu cu poruncă o spun, ci încercând și conștiința dragostei voastre” (II Corinteni 8: 8) și continua: ”dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are” (II Corinnteni 8: 12). Cu toate că era copleșit de dragostea filipenilor și de indiferența corintenilor (I Corinteni 9: 11), tot el prefera, decât să smintească pe cineva și să pună piedică răspândirii Evangheliei, să muncească la confecționarea de corturi, alături de prietenii lui, soții Acvila și Priscila.

Faptele Sfinților Apostoli 20:

  1. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;
  2. Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
  3. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.

II Corinteni 12:

  1. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
  2. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin.
  3. Dar fie! Eu nu v-am împovărat.

Evrei 13:

  1. Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.

Pr. George Chirița

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Oamenii cu minte

Iluzii și păreri

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here