Jurământul făcut trebuie împlinit

0
95

Un soldat tânăr, căruia îi plăcea băutura, o dată, fiind beat, sări la colonelul care-i dăduse un ordin şi-l lovi peste obraz. După legile militare, soldatul trebuia pedepsit cu moartea.

Colonelul intră la soldat în închisoare şi-i zise:
— Ai făcut o mare greşeală.

— Ştiu, răspunse tânărul. Cunosc legea şi sunt gata să primesc pedeapsa cu moartea.
— Dar nu vei muri, spuse colonelul. Am obţinut graţierea ta, însă cu condiţia că nu te vei mai îmbăta niciodată de acum înainte.
— Degeaba, domnule colonel. Când încep să beau, nu mă mai pot opri; mai bine nu mai făgăduiesc, căci tot nu pot să mă ţin de cuvânt.
— Atunci promite-mi că n-ai să mai bei vin niciodată, căci vinul am văzut că-ţi face cel mai rău. Jură că nu vei mai pune vin în gură, cât vei trăi.

Soldatul oftă din suflet.
— Va să zică, vrei mai bine să fii împuşcat mâine dimineaţă, decât să renunţi la a bea vin toată viaţa?
— Dar cine-mi garantează mie, spuse soldatul, că eu aş putea să-mi ţin jurământul?
— Cine? răspunse colonelul, demnitatea de om, onoarea şi cinstea de ostaş al ţării. Jură pe onoarea ta!

Ostaşul se gândi câteva clipe şi cu multă seriozitate luă poziţia de drepţi, spunând:
— Jur pe onoarea mea că nu voi mai bea niciodată o picătură de vin măcar!

Au trecut douăzeci de ani. Fostul soldat, acum ajunsese general. Într-o zi întâlni pe fostul lui colonel, bătrân şi slăbit. Colonelul uitase de mult întâmplarea de altădată. Pofti pe general să ciocnească împreună un pahar de vin ales şi se miră, văzând că nu gustă deloc din vinul scump şi strălucitor ca aurul. Generalul se ridică în picioare şi zise:

— Dar ce crezi, domnule colonel, că eu am putut să-mi uit jurământul? Că am uitat închisoarea, condamnarea şi apoi graţierea mea, obţinută de dumneata?

Zicând acestea, se aruncă în braţele bătrânului colonel, care se bucură din tot sufletul văzând că poveţele lui salvaseră de la moarte un om ca acesta, care şi-a ţinut cu străşnicie jurământul toată viaţa, fără şovăire.

Învăţătura: Fără cinste şi onoare, fără respectarea jurământului făcut, nu poate fi cineva creştin, ostaş sau cetăţean adevărat. De aceea lucrul făgăduit, pentru un om cinstit este ca şi împlinit. (Din Manualul de Morală Creştină – cl. a Vl-a al prof. Pr. Gh. Ceauşanu şi Chiriac Dimancea, Bucureşti, 1931)

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016