22 mai: Sfântul MucenicVasilisc
Fapte 15, 35-41; In 10, 27-38
Vasilisc a suferit mucenicia sub domnia împăratului Maximian.
La ce foloseşte lucrarea prezenţei lui Dumnezeu?
Ni se poate întâmpla oricăruia dintre noi, şi în orice clipă. Tot ce pare să ne despartă de Dumnezeu poate pieri, lăsându-ne goi înaintea Lui, ca şi cum nu ar mai exista nimic altceva decât El şi eu. Este întâlnirea cu Dumnezeu pe care nimeni n-o poate ocoli. Suntem doar la o bătaie de inimă de ea; se va întâmpla într-o zi, mai devreme sau mai târziu, fiecăruia dintre noi. Întrucât urmarea acestei întâlniri va fi sau veşnica fericire, sau veşnica muncă, raiul sau iadul, principala îndatorire a vieţii devine învăţarea felului cum să iubim prezenţa lui Dumnezeu, lucrarea ei zilncă, reînsufleţirea ei, astfel încât să ne deprindem nu numai să fim obişnuiţi cu ea, ci chiar să ne desfatăm cu aceasta. Va trebui să ne deprindem a ne bucura de prezenţa lui Dumnezeu, căci suntem sortiţi să petrecem o veşnicie în ea. Să nu uităm că raiul este un loc pregătit pentru oamenii pregătiţi
C.S. Lewis povesteşte despre un autobuz plin de oameni din iad, care au hotărât să plece într-o excursie de o zi prin rai, ca să vadă cum arată. Ajunşi acolo, şi-au dat seama că nu-1 puteau suporta. Total plictisiţi, abia aşteptau să plece şi să se întoarcă înapoi în iad. Aşa cum raiul este un loc pregătit pentru oamenii pregătiţi, la fel şi iadul este un loc pregătit pentru oamenii pregătiţi. Omul ce şi-a trăit întreaga viaţă pământească în iad se va simţi extrem de stânjenit să se afle în prezenţa lui Dumnezi în rai. De fapt o asemenea prezenţă îi va fi iad. Trebuie să începem încă de pe acum să lucrăm în noi prezenţa lui Dumnezeu şi să ne simţim bine în prezenţa Lui înainte de a ajunge să ne petrecem acolo întreaga veşnicie.
Cuvânt de la Sfinţii Părinţi
Tâlcuind locul de la Matei 27, 51-52, „Iată, catapeteasma bisericii s-a rupt în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat, şi pietrele s-au despicat, şi mormânturile s-au deschis”, Sfântul Efrem Sirul scria: „Pentru că gura omenească L-a osândit pe El, glasul zidirii a strigat ca să arate că este nevinovat. Oamenii tăceau, pentru aceea pietrele strigau’’.
Vitamine duhovniceşti pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris
