Povestire cu tâlc – „Darul lacrimilor”

0
157

lacrimiUn frate l-a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând: Spune-mi mie, părinte, ce voi face, că doreşte sufletul meu lacrimi şi nu am, că-mi este inima foarte împietrită pentru umilinţă, măcar că citesc vieţile Sfinţilor Părinţi sau le aud; şi nicidecum nu-mi pot umili inima, şi foarte scârbit e sufletul meu de aceasta.

Bătrânul i-a răspuns: Fiii lui Israil după 40 de ani au intrat în Pământul Făgăduinţei. Dacă au intrat, nu s-au mai temut de războaie. Aşa şi nouă ne-a poruncit Dumnezeu, să ne mâhnim şi să ne scârbim pentru mântuirea noastră. Căci scris este: cu multe scârbe ni se cade să intrăm întru Împărăţia Cerului; fără de scârbe, nu vom putea intra în Pământul Făgăduinţei.

Ascultă, fiule, să-ţi spun o istorie a unui tânăr:

Era un tânăr care, dorind viaţa călugărească, a mers la Muntele Nitriei şi acolo s-a făcut călugăr. Şi era chilia lui aproape de chilia unui frate. Pe acesta îl auzea în toate zilele plângându-şi cu mare tânguire şi lacrimi păcatele sale. Inima lui era împietrită şi nu-i venea umilinţa, nici lacrimi ca să poată plânge. Deci se întrista pe sine, zicând: Nu vrei, ticăloase, să plângi şi să verşi lacrimi pentru păcatele tale acum, până ai vreme, şi eşti fără de simţire şi nebăgător de seamă! Să ştii că dacă nu vrei să plângi, eu te voi face şi te voi învăţa să plângi!

Lacrimi ca să poti plânge

Şi avea el o funie tare, împletită; şi luând acea funie, se dezbrăcă de haine şi se bătea cu funia peste spatele gol. Se batea până când i se rănea foarte trupul lui şi nu mai putea suferi; atunci începea să plângă. Iar acel frate, care era aproape de dânsul cu chilia, luând seamă ce face şi văzându-l de multe ori făcând aşa, bătându-se şi însuşi muncindu-se, se minuna foarte. Şi a început a se ruga lui Dumnezeu ca să-i arate dacă este plăcut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el însuşi şi se munceşte aşa. Şi i-a arătat lui Dumnezeu. Într-o noapte, în vis, l-a văzut fiind în ceata mucenicilor. El purta cunună mucenicească pe cap şi îl arătă lui cineva cu degetul, zicând: Vezi, iată mucenicul cel bun, care rabdă pentru Hristos! Acesta, împreună cu mucenicii fiind primit, s-a încununat.

Aşa şi tu, fiule, sileşte-te pentru Hristos să pătimeşti şi să rabzi toate scârbele ce ţi se vor întâmpla, şi aşa nu numai umilinţa şi lacrimile pe care le doreşti ţi le va da Dumnezeu, ci şi cu cunună mucenicească te va încununa.

Sursa Crestinortodox

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here