Copiii geniali ai României. Antrenat pentru succes: la 3 ani citea, la 13 e specialist în matematică, fizică, chimie… karate

0
91

Laurentiu PloscaruS-a nascut genial, dar “se antreneaza” pe branci din culegeri. La 3 ani scria, iar acum, la 13 ani, Laurentiu Ploscaru are peste 120 de medalii in noua domenii diferite.

Cand avea doi ani, micutul Laurentiu Ploscaru invatase alfabetul. “Il luam cu mine la biserica, sa scriem pomelnice sau sa dam acatiste. Si el se juca scriind si el numele dupa mine, cu manuta lui. Asa a invatat, singur, imitand ce vedea”, ne povesteste tatal. Peste un an deja scria propozitii simple, iar ai lui incepusera sa se gandeasca sa-i ia baiatului si un abecedar. Peste inca un an, iar i-a socat pe toti: a memorat intreg Crezul, pana la virgula, in numai trei ore. “Eu imi programasem trei zile in care sa-l invat, caci am crezut ca la patru ani atat i-ar lua sa-l invete bine, trei zile. In trei ore, insa, era gata”, adauga tatal.

La gradinita distractia lui era sa invete serbarile pe din afara, cu toate replicile colegilor. La fel si acasa, cand se uita la desene animate. Se uita de cateva ori la acelasi episod si dupa aia reproducea fiecare vorba cu exactitate. Intr-o vreme reusise sa memoreze ore intregi de replici.
Pe la sase ani a inceput sa-i bata la cap pe parinti ca el s-a plictisit de gradinita si ca vrea la scoala. Normal, caci varsta lui mentala este cu trei ani peste cea biologica, dupa cum au apreciat psihologii.

“Pierdeam un an din viata daca ma duceam la scoala de 7 ani, si nu de 6”

L-am intrebat pe Laurentiu acum, la 13 ani, de ce a vrut atunci neaparat la scoala de la 6 ani. “Pai pierdeam un an din viata daca ma duceam de 7 ani”, ne-a raspuns. In clasa intai se perpelea macinat de doua intrebari: de ce nu exista o singura litera pentru grupurile de litere “ce” si “ci”. De ce se complica oamenii atat de mult?

In clasa a treia, din “ala micu’” a devenit “creierul matematic” de acasa, din Calimanesti, mergand la un concurs de matematica pentru clasa a patra. Pe urma si-a dat seama ca poate si mai mult si a inceput sa profite de asta ca sa castige mai mult timp liber acasa. Ce facea? La materiile pe care nu le inghitea prea mult nu se mai obosea sa invete lectiile.

“Doar ii ascultam pe colegii mei spunand de cateva ori lectia cu voce tare, o retineam pe loc, apoi ridicam mana sa o spun si eu, ca si cum as fi invatat-o acasa”, ne povesteste Laurentiu. Dar timpul liber astfel castigat nu-l irosea pe jocuri sau pe desene animate. Ci se aseza la masa si se apuca sa mai rezolve niste probleme din culegeri, asa, ca un hobby. Cand materia de la scoala a inceput sa se complice n-a mai putut invata lectiile de la colegi, ci se straduia sa retina toate lectiile din clasa. Printr-a cincea ajunsese atat de plictisit de matematica de scoala, incat se ducea singur la domnul profesor sa-i ceara sa lucreze in plus si la ore.

“Cand am vazut ca acasa incepe sa-si faca temele la 9 si le termina la zece fara 20 i-am zis: ma, tu-ti bati joc de mine? Nu puteam sa cred una ca asta.

Pe urma am vazut eu ca grosul temelor el deja si le facuse din pauze”, spune tatal.

Intr-a cincea s-a dus la un concurs international pentru clasa a sasea, de unde s-a intors cu medalie de argint. Pe urma au inceput sa curga premiile: pana acum a strans, cu totul, peste 120 de medalii nationale si internationale, in noua domenii diferite: matematica, romana, chimie, fizica, biologie, geografie, istorie, ecologie si karate.

Iar acum, intr-a saptea, i-a “batut” pe colegii dintr-a noua, tot la un concurs international de matematica. S-a intors cu aur. Tot in luna aia a luat o mentiune speciala si la concursul national de chimie. “La matematica am fost singurul care a luat maximum de puncte si la proba de calificare pentru lotul Romaniei, dar si la proba oficiala”, mai spune Laurentiu.

Cum te minte scoala ca viata e roz

Dar ca sa ajunga la performantele astea studiaza continuu, de parca si-ar da doctoratul. Zice ca inteligenta nu-i ajunge, trebuie mai mult. Daca-l vezi, iti lasa impresia ca e om mare in corp de copil: zambeste putin, numai daca e cazul si isi pune tot felul de probleme de adult (“De ce autostrada noastra pe pamant e mai scumpa decat o autostrada occidentala suspendata?”).

In vacanta lucreaza si cate opt ore la matematica, din zeci de culegeri. Vara asta fusese premiat cu mai multe tabere gratuite – putea sa mearga in toate, dar n-a vrut ca sa nu piarda din timpul pentru studiu. Le-a ales numai pe cele doua in care face si cursuri.

Putinii bani pe care ii primeste ca premiu pe la concursuri ii pune la ciorap, ca sa-si plateasca transportul pentru urmatorul concurs. Caci ai lui sunt oameni simpli, uneori de abia le ajung banii de pe o zi pe alta. Tatal e pensionat pe caz de boala, mama e functionar public si tocmai a ramas somera. Ca sa-si permita transportul pana la cea mai buna scoala din Valcea, Laurentiu primeste o sponsorizare lunara de 200 de lei. Altfel ar fi ramas tot la o scoala mai slaba, aceea de acasa, din Calimanesti.

Laurentiu mai este sprijinit si de Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei.

Trisi Cristea, directorul general al Fundatiei, l-a urmarit si spune ca baiatul este o imbinare rara de inteligenta sclipitoare si vointa. “Intr-adevar, este demonstrat ca un procent foarte mic dintre copiii supradotati reusesc in viata. Multi au parut sa-si piarda din calitatile avute in copilarie. E de o parte din cauza sistemului scolar care nu-i ajuta, a mediului social care nu-i incurajeaza sau a familei care nu stie sau nu poate sa sustina dezvoltarea copilului”, mai zice ea. Laurentiu, insa, este exact opusul, caci in fiecare zi mai pune o caramida pentru succes. Stie ca asta e singura lui sansa de a reusi.

Din pacate, telul lui este sa paraseasca Romania. Nu stie inca unde va merge; aproape oriunde ar fi mai bine decat aici, crede. “O fi frumoasa tara, nu zic ca nu e, dar simt ca n-are nici un rost sa raman aici… a facut cineva ceva pentru elevii cu rezultate bune?”, spune Laurentiu.

Le-ar da un sfat romanilor: “Sa fie corecti si sa munceasca mai mult. Degeaba isi fac bine lor insisi, daca pentru natiune nu vor sa munceasca. Si in alte tari se fura, ca n-are cum sa fie perfect. Dar se fura cu mai mult bun simt”.

Ce ar schimba daca ar fi politician? “As adauga in scoala educatia pentru viata, nu ca acum, cand te minte scoala ca viata e roz. In sensul ca, doar daca inveti si atat ajungi in varf. Ok, daca inveti ai sanse in plus, dar asta nu e totul. Trebuie sa stii sa lupti si sa ai atitudine”.

Sursa: Jurnalul Naţional

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here