Noua limbă a lui Lazarus Zamenhof, Esperanto

0
273

Lazarus Zamenhof - EsperantoÎn 1887, un filolog polonez idealist în vârstă de 26 de ani, pe nume Lazarus Zamenhof, a inventat o nouă limbă. A numit-o Esperanto, şi a nădăjduit că va aduce pacea mondială.

Principiul acestei noi limbi artificiale consta în extragerea de idei şi rădăcini ale cuvintelor din limbile existente şi compilarea lor într-o nouă limbă, neîntinată de vreo ţară, cultură sau eveniment anume.

Ideea era bună. Acum câţiva ani s-a sugerat că unitatea europeană ar avea de câştigat din adoptarea nu doar a unei monede comune, ci şi a unei limbi comune. Francezii s-au opus, ştiind că limba comună ar fi fost engleza. O altă idee a fost ca moneda comună să se numească ECU, de la European Currency Unit (unitatea monetară europeană).

Mie mi-a plăcut propunerea, fiindcă, ar fi fost uşor de pronunţat. După cât se pare, existase la un moment dat o monedă franceză denumită ecu. Era un cuvânt care avea o istorie, în spatele căruia exista ceva. Dar germanii au respins propunerea – tocmai din cauză că părea a-i favoriza pe francezi. Şi astfel am ajuns să avem un cuvânt steril, non-cultural şi birocratic precum „euro”, care este la drept vorbind destul de greu dc pronunţat în unele limbi şi sună neplăcut în toate.

Esperanto nu a fost singura limbă universală născocită vreodată. În 1880, J. M. Schleyer publica o limbă numita Yolapuk, care a fost populară vreme de un deceniu şi dată apoi uitării. A urmat Esperanto a lui Zamenhof, în 1887. Apoi, în 1907, Louis Couturat şi Louis de Beaufront au publicat o versiune revizuită de Esperanto ce a devenit cunoscută sub denumirea de Ido. Un comitet internaţional înfiinţat în Franţa in 1907 pentru a alege limba cea mai bună pentru uzul internaţional a ajuns la concluzia că Esperanto revizuită în direcţia Ido ar fi fost ideala.

Susţinătorii limbii Esperanto pure au respins propunerea.

Deja, ironii se dezvoltau loialităţi şi patriotisme legate de noua limbă. Între 1900 – 1950 au fost propuse nu mai puţin de 50 de variante pentru o nouă limbă, majoritatea dorind o Esperanto reformată sau o versiune a Ido. O vreme, esperantiştii au crezut că au câştigat teren. Limba  era singura limbă construită care avea un grup de vorbitori în viață de jur împrejurul lumii – aproximativ un milion de persoane.

Esperanto ar fi trebuit să fie un succes de proporţii în lumea Uniunii Europene, dar nu a fost. O problemă constă în faptul că funcţiona după reguli destul de complicate, fiind, prin urmare, dificil de învăţat. O alta era faptul că nu exista literatură scrisă în Esperanto.

Esperanto a avut potenţialul unei idei măreţe, dar nu a fost să fie astfel. După eşecul ei, părea că franceza avea să devină limba comună nu doar europeană, ci chiar mondială. Din acest motiv toţi cei din generaţia mea au fost puşi să înveţe franceza la şcoală. Astăzi se pare că engleza devine cu repeziciune limba mondială; este, cu siguranţă, a doua limbă a unui număr vast de oameni. Acum nu a mai rămas nicio speranţă pentru Esperanto.

Invenții care au schimbat lumea”, Rodney Castleden

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here