Leacul care cade din cer

Transformată în sperietoare şi anunţată cu avertismente, precum marile cataclisme, zăpada este unul dintre cele mai puternice medicamente ale naturii. Înainte să fie înlăturată cu mânie proletară de peste tot, folosiţi-i virtuţile vindecătoare şi bucuraţi-vă de frumuseţea ei .

Când zăpada întârzie, întreaga natură o aşteaptă: câmpurile tânjesc după ea, pentru că altfel nu pot deveni roditoare, izvoarele şi râurile încep să sece, iar plantele riscă să moară de frig, fără covorul ei pro­tec­tor. De aceea, când nin­ge, este o adevărată bine­cuvântare pentru natură. Şi pentru om! Efectul zăpezii ne face euforici, ne îmbujorează obrajii şi ne face privirea să strălucească. De parcă zăpada ar avea o energie secretă, dătătoare de viaţă şi bucurie.

Dacă natura ştie să pr­mească zăpada cu bucurie, lu­mea adulţilor nu pare nicio­dată suficient de pregătită pen­tru ea. Ba, în ultimul timp, cu ajutorul “bocitorilor pro­fesionişti” din televiziuni şi politică, zăpada repre­zintă un pericol, e semnalizată cu co­duri de aver­tisment. S-a dezvoltat o fobie faţă de ză­padă. Ea este cea care blo­chează drumurile, cea care ne adu­ce cortegiul de boli ale iernii, care ne anunţă că mai este mult până la primăvară. Frumu­seţea ei o remarcăm mai degrabă în fotografii şi în filme decât în realitatea înconjurătoare. Miracolul ei, aşa de prezent în anii copilăriei, s-a pierdut. Şi, odată cu el, şi “sănătatea zăpezii”, efec­tul ei extraordinar ca medicament, pe care vă propun să ni-l reamintim împreună.

Proprietăţile terapeutice ale zăpezii

Aparent, ne aflăm în faţa unui paradox: cum ar putea fi zăpada şi frigul – coautorii unui întreg cortegiu de boli care abundă în sezonul rece – factori de vindecare? Răspunsul e, totuşi, simplu: dozându-le corect, aşa încât să crească rezistenţa organismului, nu să o scadă. Expu­nerea controlată la frig, procedurile cu zăpadă efectuate o perioadă cores­pun­ză­toare de timp sunt mijloace excep­ţionale de călire şi revigorare, care ne pot aduce o adevărată imunitate la boli, cu condiţia să ştim cum şi când să apelăm la ele. Apoi, zăpada, prin efectul său ter­mic, este un puter­nic antiinflamator, calmant al usturimii şi al mân­cărimilor, vasoconstrictor şi tonic pentru piele. În alternanţă cu căldura şi cu efortul fizic, zăpada este un excelent reglator al circu­laţiei periferice, precum şi un stimulent imunitar redutabil. Apa rezultată din topirea zăpezii are calităţile apei de ploaie, fiind indicată pentru întreţi­nerea pielii şi a părului, precum şi pentru tra­tarea anumitor afecţiuni ale acestora. Mai multe despre efectele vindecătoare şi des­pre indicaţiile terapeutice ale zăpezii vom afla, însă, cu­nos­când procedurile sale de uti­lizare.

Călcatul pe zăpadă

Este o metodă de vinde­ca­re frecvent recomandată de părintele medicinii natu­riste – preotul german Se­bastien Kneipp – pacienţilor săi cu o mare sensibilitate la bolile specifice sezo­nului rece. Mo­dul de aplicare a acestei metode este foarte sim­plu: ne descălţăm de ghete şi şosete, după care păşim vreme de 30-40 de secunde prin zăpadă desculţi. La sfârşitul acestui interval de timp, ne încălţăm la loc, după care mergem câteva sute de metri în pas alert, rulând bine talpa pe sol, pentru a pune sângele în miş­care. Primul efect îl vom simţi în maximum 10 mi­nute: picioarele se vor încălzi foarte tare şi o căldură extrem de plă­cută se va răspândi în tot corpul, con­comitent cu o senzaţie de înviorare şi tonus fizic. Repetând de 2-3 ori pe săp­tămână această procedură, a cărei dura­tă o vom mări progresiv la trei minute (dar nu mai mult!), vor apărea şi efec­tele terapeutice specifice. Călcatul prin zăpadă este o excelentă metodă de pre­venire a cistitelor şi infecţiilor urinare (inclusiv formele reci­di­vante sau cro­nicizate), anexitelor şi metro-anexi­telor, a puseelor reumatice, a insuficienţei cir­cula­to­rii la nivelul tălpilor, a bolilor vasculare la nivelul picioa­relor. Mai ales persoanele care suferă de frig iarna şi au mai tot timpul picioarele reci vor beneficia din plin de această procedură, care mai este indicată şi pentru preve­nirea crizelor de sciatică, a cârceilor, a deranjamentelor digestive care apar din cauza frigului.

Frecatul mâinilor cu zăpadă

Procedeul se aseamănă foarte bine cu cel prezen­tat anterior: se freacă mâinile cu zăpadă, vreme de 1-2 minute, după care se pun mănuşi călduroase şi se fac mişcări cu degetele şi încheieturile mâinii, pentru punerea în mişcare a sângelui. În câteva minute, pal­mele şi degetele se vor încălzi puternic şi îşi vor recă­păta sensibilitatea parţial pierdută în contact cu zăpa­da rece. Este un tratament pentru îmbunătăţirea cir­culaţiei şi creşterea rezistenţei la frig la nivelul mâi­nilor, pentru îmbunătăţirea reflexelor atunci când este ger afară, pentru prevenirea degerăturilor. De asemenea, măreşte imunitatea la nivelul pielii palme­lor, fiind un bun adjuvant în combaterea anumitor infecţii şi eczeme, mai ales dacă după revenirea de la frig se face tratamentul specific, care va avea o efi­cienţă mult mai mare. Procedeul va fi completat cu aplicarea unui unguent gras pe mâini, la persoa­nele la care pielea se usucă şi tinde să se crape în contact cu frigul.

Frecatul corpului cu zăpadă

În Dobrogea, în Bărăgan, precum şi în anumite sate de munte din Moldova, exista obiceiul ca, ime­diat după prima ninsoare, copiii să fie dezbrăcaţi şi apoi frecaţi cu zăpadă într-un troian, vreme de câteva secunde, după care erau înveliţi şi puşi lângă sobă, pentru a se încălzi. Este un procedeu ancestral de că­lire, consemnat de mai mulţi etnologi, al cărui scop era să-i ferească pe cei mici de răceli şi de bolile de plămâni, să-i învioreze şi să le dea poftă de mâncare, să le risipească teama de frig şi să-i ajute să se inte­greze în natură în orice anotimp.

În anumite sate din Basarabia, flăcăii şi fetele mer­geau la revărsatul zorilor în cete separate şi se fre­cau, vreme de câteva minute, cu zăpadă pe tot cor­pul, pentru a deveni “curaţi, frumoşi şi luminoşi ca omătul”, după care se îmbrăcau călduros şi o luau la goană pentru a se încălzi. Şi maturii aplicau acest procedeu, pentru a le creşte puterea fizică, rezistenţa la boli şi a se “spăla de oboseala şi de necazurile de pes­te an”. De fapt, prin această metodă destul de dură, dar şi foarte eficientă, erau puse în valoare atât calităţile terapeutice, cât şi cele magice ale zăpezii, care era văzută ca un agent purificator, capabil să ab­soarbă şi să elimine bolile, tensiunile sufleteşti şi ne­cazurile. Din punct de vedere terapeutic, această pro­ce­dură este eficientă pentru prevenirea bronşitelor şi a gripelor, pentru dinamizarea circulaţiei periferice, pentru profilaxia reumatismului, a degerăturilor, precum şi a majorităţii bolilor care se agravează la frig. De asemenea, frecatul cu zăpadă este eficient contra unor tulburări emoţionale, cum ar fi depresiile pasa­gere sau cronicizate, stările de astenie, diferite fobii, atacurile de panică, crescând nu doar rezistenţa fizică, ci şi pe cea psihică.

Băile de soare pe zăpadă

Câteva zeci de minute petrecute pe zăpadă, într-o zi cu soare puternic, sunt un to­nic extraordinar pentru corp şi pen­tru psihic. Razele soarelui reflectate în zăpadă îi dublează sau chiar îi triplează acesteia lu­minozitatea, extraordinara baie de lumină astfel creată fiind re­ceptată la nivelul ochilor şi al pielii. Pentru a beneficia de efec­tele terapeutice ale acestei băi de soare trebuie să ne dezve­lim pentru 10-20 de minute chi­pul, gâtul şi mâinile – un de­mers suficient pentru ca în corp să crească exponenţial produc­ţia de vitamina D, pentru ca fo­toreceptorii de la nivelul pielii să trimită semnale pozitive sis­te­mului nervos central, care ne va induce o stare de tonus şi op­ti­­mism, pentru ca pielea expusă la soare să înceapă să capete un bronz cu adevărat consistent.

Este o procedură simplă, cu efecte benefice rapide, dar de care nu trebuie să abuzăm, pen­tru a nu răci, pe de o parte, şi pen­tru a nu căpăta arsuri solare serioase, pe de altă parte. De ase­menea, ochii nepro­tejaţi pot su­feri adevărate leziuni în con­tact cu exce­sul de lumină care apare prin reflectarea soarelui puternic în zăpadă.

Precauţii şi contraindicaţii ale aplicaţiilor cu zăpadă

Aşa cum am arătat, zăpada este un remediu puter­nic, care în doze mici şi bine controlate, face foarte mult bine. În exces, însă, poate crea mari neplăceri şi poate afecta grav sănătatea. De aceea, la aceste trata­mente nu vor recurge persoanele care au boli acute, cum ar fi virozele respiratorii, bronşita, pneumonia, tulburări circula­torii grave ori cele care sunt în con­valescenţă. De aseme­nea, persoanele foarte sensibile la frig vor face trata­mentele cu zăpadă un timp foarte scurt, mai ales la început, pentru a nu ajunge la hipo­termie. Aplicaţiile cu zăpadă direct pe piele nu se vor face niciodată în aer liber, în zilele foarte geroase, mai ales dacă este şi vânt, întrucât pericolul de a face degerături este foarte mare.

Sursa: formula-as.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]