Jurate, fiica regelui zeilor, Perkunas, urma să se căsătorească cu Patrimpas, zeul apei. (Leagănul copilăriei – Căsătoria sirenei). Dar înainte de a se căsători. Jurate mai avea o sarcină de îndeplinit. Pescarul Kastytis prindea prea mult peşte, iar ea, protectoarea mărilor, trebuia să-l oprească.
Când sirena s-a ivit la suprafaţă, pescarul tocmai îşi repara mreaja. Ȋn faţa ei se afla un bărbat tânăr şi frumos, cu ochii adânci şi albaştri ca marea. Sirena-regină şi-a pierdut graiul de mirare.
Kastytis şi-a ridicat ochii de la lucrul său şi, uimit, a scăpat cuţitul din mână.
„Te-ai rănit la deget.” Jurate a întins mâna şi l-a atins pe tânăr. Şi amândoi au fost prinşi în mrejele iubirii iar atingerea sirenei i-a vindecat pe dată rana.
„Vino cu mine la castelul meu fermecat de pe fundul mării. Toate sunt pregătite pentru nuntă.”
Era cu neputinţă să refuzi invitaţia unei sirene atât de frumoase şi, înainte să-şi dea seama, Kastytis a dat din cap şi s-a pomenit tras de braţele lui Jurate în adâncurile mării.
“lată castelul meu de chihlimbar. Servitorii se pregătesc de petrecerea, de nuntă”, a zis ea.
Mai multe sirene se înghesuiau curioase în jurul stăpânei lor (Leagănul copilăriei – Căsătoria sirenei).
„Alteţă, acest muritor respiră sub apă. L-aţi vrăjit?”
„Kastytis va fi mirele meu”, a răspuns Jurate.
„Alteţă, dar aţi fost promisă zeului Patrimpas.”
„Mă voi mărita cu pescarul.”
Zeii au iscoade peste tot. Nici nu reuşise bine Jurate să termine ce avea de spus, când un peşte-zmeu s-a ridicat ca o săgeată din ape, s-a prefăcut în pescăruş şi şi-a luat zborul spre împărăţia lui Perkunas, regele tuturor zeilor.
„O, preamărite, Jurate vrea să se mărite cu un muritor.”
„Dar eu am promis-o lui Patrimpas!” a răbufnit furios Perkunas. Faţa i s-a înnegrit de mânie iar cerul s-a făcut şi el negru ca tăciunele. Cum îndrăznise să iasă din cuvântul lui?
Perkunas îşi crescuse fiica hotărâtă şi îndrăzneaţă. Ea ar fi refuzat să-i părăsească pe pescar chiar dacă tatăl său ar fi rugat-o, aşa că trebuia să găsească o altă soluţie.
O lumină puternică a scăpărat din degetele lui Perkunas, a străbătut adâncurile mării şi a lovit castelul de chihlimbar a lui Jurate. Pereţii s-au spart în milioane de bucăţi de culoarea aurului. Kastytis a murit în braţele iubitei sale, cu inima străpunsă de o bucăţică de chihlimbar. Perkunas câştigase bătălia; Jurate nu se mai putea mărita cu iubitul său muritor.
Dar sirena-regină a refuzat să se mărite cu Patrimpas. Dacă nu-l putea avea pe Kastytis, nu mai voia pe nimeni.
Se spune că Jurate trăieşte şi acum la fundul Mării Baltice, plângând cu lacrimi de chihlimbar de dorul iubitului ei. Uneori pescarii găsesc bucăţi de chihlimbar în plasele lor sau în nisipul de pe malul mării şi îşi aduc aminte de Kastysis şi de iubita lui sirenă.
Ocolul Pământului în 80 de poveşti, Saviour Pirotta
Jurnal Spiritual
