Au fost odată trei purceluși, trei fraţi, toți mici, de culoare roz, cu codițe vesele ți toate la fel.
Pe purceluși îi chema Nif-Nif, Naf-Naf și Nuf-Nuf.
Și, pentru că iarna era foarte aproape, iar purcelușii nu aveau acasă, ei s-au gândit să caute loc bun, unde să își facă fiecare câte o căsuță. Așa că au pornit fiecare în căutarea acelui loc.
Au ajuns în apropierea unei păduri, pe lângă care care trecea și o apă. Le-a plăcut locul, așa că au rămas aici.
Nif-Nif, a hotărât că ar fi cel mai simplu și mai repede să-și facă o căsuță din paie. Fără să mai ceară sfatul fraților săi, s-a apucat de treabă și, spre seară, coliba lui era gata. Îi părea bine că și-a terminat treabă atât de repede și că acum se potea juca liniștit.
Nuf-Nuf și-a construit și el căsuța în apropiere. Ca să fie mai trainică și mai călduroasă, a construit-o din scânduri subțiri.
– Să mergem la Naf-Naf și să vedem ce fel de casă și-a construit el, a spus Nuf-Nuf către frățiorul său.
– Să mergem să vedem, i-a răspuns acesta.
Naf-Naf, de mai multe zile, era ocupat de construirea casei. El a cărat pietre și a frământat lutul, iar acum, pe îndelete, își construia o casă trainică.
– Ce faci tu aici? Au strigat mirați, Nif-Nif șu Nuf-Nuf. Îți construiești o casă pentru purcei sau o cetate?
Dar Naf-Naf își vedea de treabă și cânta:
„Sunt purcelul cel isteț,
Căci din pietre fac pereți,
Nici o fiară cât de rea
Nu va sparge ușa mea”.
– Despre ce fiară vorbești? A întrebat Nif-Nif.
– Despre lup, a răspuns Naf-Naf.
– Ești un fricos, a adăugat Nuf-Nuf
Nif-Nif și Nuf-Nuf au plecat cântând. Au mers fiecare la căsuța lui.
Lupul cel rău stătea însă la pândă…
Nif-Nif a primul care a avut cu cumătrul lup. Într-o zi, pe când stătea și se odihnea în căsuța lui, i s-a întâmplat să îl viziteze lupul. Și nici n-a apucat Nif-Nif să închidă ușa, că fiara a și început să urle:
– Deschide ușa imediat! Altfel, voi sufla așa de tare, încât toată casa ți se va spulbera.
Nif-Nif nu putea să mai vorbească de frică ce îi era! Atunci lupul a început să sufle. În scurtă vreme, căsuța s-a desfăcut din toate părțile. Bietul Nif-Nif! Abia a scăpat din ghearele lupului. Într-un suflet a alergat către căsuța lui Nuf-Nuf, strigând:
– Lupul! Ajutor! Mă prinde lupul!
Nif-Nif și Nuf-Nuf s-au repezit în casă și au încuiat ușa.
– Deschideți! Mârâia lupul. O să vă mănânc pe amândoi!
Și a început să sufle cu putere. Pereții se cutremurau și, într-o clipă casa s-a înclinat și s-a dărâmat.
Îngroziți, purcelușii au fugit. Lupul îi ajungea din urmă cu salturi mari. Chiar era gata să-l prindă pe Nif-Nif de un picioruș.
Nif-Nif și Nuf-Nuf, mai mult morți decât vii, au ajuns la casa lui Naf-Naf.
Fratele i-a lăsat să intre. Bieții purceluși erau atât de speriați, că nu mai puteau să spună nimic. Ei, în tăcere, s-au băgat sub pat.
Naf-Naf a priceput repede că i-a fugărit lupul. A încuiat ușa cu zăvorul, s-a așezat pe taburet și a început să cânte tare:
Nici o fiară cât de rea,
Nu va sparge ușa mea!
– Deschide imediat! Se auzi vocea lupului.
– Nici nu mă gândesc! A răspuns Naf-Naf.
– Așa! Am să vă mănânc pe toți trei!
Lupul a tras aer în piept și a suflat cât a putu de tare. Oricât a suflat, nici o piatră nu s-a clintit din loc. Casa stătea ca o cetate.
– Stați voi așa! Am să intru pe coș. Nici să nu vă gândiți că nu vă voi mânca, spuse lupul plin de furie.
Încetișor, s-a urcat pe acoperiș. Îndată ce a început să coboare pe coș, purcelușii au auzit mișcarea.
Naf-Naf cel isteț, a ridicat ceaunul ce fierbea pe foc.
– Vă rugăm poftiți, domnule lup! A spus Naf-Naf, făcându-le cu ochiul fraților săi.
Lupul cel negru ca un cosar s-a prăbușit drept în apă fiartă din ceaun!
Niciodată n-a simțit lupul o asemenea durere! Ochii i-au ieșit din cap, tot părul i s-a ridicat de groază.
Cu un urlet înfiorător, lighioana a zburat prin coș, înapoi pe acoperiș, de acolo s-a rostogolit pe pământ, s-a dat de patru ori peste cap, s-a târât pe coadă și a plecat în pădure.
Iar cei trei purceluși îl priveau din urmă și se bucurau că au reușit cu dibăcie să-l învețe minte pe lupul cel rău.
De acum încolo Nif-Nif, Nuf-Nuf și Naf-Naf au trăit sub același acoperiș, în bună înțelegere.
Serghei Mihailov, Antologie de texte literare, Editura Aramis, București 2001
Jurnal Spiritual
