Cum ne influențează lectura mintea. Rolul lecturii în stimularea imaginației.
Citirea unui roman captivant declanşează modificări reale şi măsurabile în funcţionarea creierului, care pot dura cel puţin cinci zile după încheierea lecturii, au descoperit cercetătorii americani de la Emory University.
Lectura și modul în care se creează conexiuni în creier
Oamenii de ştiinţă americani au descoperit că lectura unei cărţi bune poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului. Cititul produce schimbări neurologice care persistă într-un mod asemănător cu memoria musculară, potrivit cotidianului The Independent.
Schimbările au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului.
Neuronii din această regiune sunt responsabili de convingerea minţii că realizează o acţiune pe care de fapt nu o îndeplineşte. De exemplu, când gândul la alergare activează neuronii asociaţi cu alergarea efectivă.
Schimbări neuronale în timpul lecturii
“Schimbările neuronale despre care am descoperit că sunt asociate cu sistemele mişcării şi senzaţiei fizice sugerează că lectura unei cărţi ne poate transporta în corpul protagonistului”, a declarat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului.
La studiu au participat 21 de studenţi, care au citit romanul “Pompeii”, de Robert Harris, scris în 2003. Cartea a fost aleasă în cadrul acestui studiu datorită intrigii sale extrem de captivante.
Timp de 19 zile, studenţii au citit câte un fragment din carte în timpul serii. Creierul le-a fost testat cu ajutorul scanării RMN în dimineaţa următoare. După terminarea cărţii, creierul studenţilor a mai fost scanat timp de cinci zile.
Modificările neurologice au fost detectate şi în următoarele cinci zile. Acest lucru arată că impactul exercitat de lectură nu a fost doar o reacţie imediată, ci a avut o influenţă de durată.
“Chiar dacă participanţii la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuşi acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară”, a adăugat profesorul Gregory Berns.
Găsiți mai multe articole la rubrica Știință.
Ana Grama
