Legea morală

0
570

aaaDecalogul este cea dintâi lege scrisă a Vechiului Testament și, totodată, cea mai înaltă lege morală dată până la Domnul nostru Iisus Hristos. Ea rămâne valabilă pentru toate timpurile, fiindcă cele 10 porunci sunt poruncile legii firești, pe care Dumnezeu le aduce la cunoștință credincioșilor într-un chip mai limpede și mai hotărât.

Cele 10 porunci stau la temelia vieții morale creștine, de aceea pentru a ști cum să-și întocmească viața potrivit voinței lui Dumnezeu, pentru a-și câștiga mântuirea, creștinul trebuie să le cunoască și să le păzească.

Tânărului care-L întrebase pe Mântuitorul ce să facă pentru a moșteni viața de veci, Mântuitorul îi răspunde: „ De vrei să intri în viață, păzește poruncile”(Matei 19, 17).

Buna înțelegere a celor 10 porunci se poate căștiga numai privindu-le în lumina desăvârșită a Noului Testament, adică în lumina legii morale evanghelice sau creștine. Ea este descoperită de Domnul nostru Iisus Hristos și aduce la cunoștința credinciosului, în chip desăvârșit voia lui Dumnezeu, precum Însuși spune: „N-am venit să stric (legea), ci să împilinesc” (Matei 5, 17).

Legea Vechiului Testament era „sfântă și dreaptă și bună” (Rom. 7, 12), dar numai „călăuză spre Hristos” (Gal. 3, 24). Rostul ei era de a trezi în credincios conștiința stării de păcat și dorința după mântuire. Ea a deschis ochii credinciosului ca să vadă mai limpede păcatul, să cunoască mai bine starea păcătoasă în care se afla și i-a făcut mai vie dorința după Mântuitorul, care avea să-l izbăvească din starea atât de nefericită în care se găsea. Ea dă deci cunoștința păcatului, dar nu și puterea de a-l birui și de a ne îndrepta înaintea lui Dumnezeu. Citim în Sfânta Scriptură: „Din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoștința păcatului” (Rom. 3, 20). De aceea, legea morală a Vechiului Testament avea nevoie de desăvârșirea adusă de Mântuitorul, prin legea morală a Noului Testament (legea Evangheliei sau legea creștină).

Cuprinsul ei, pe scurt, îl arată Mântuitorul când spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată legea și proorocii”(Matei 22, 37-40).

Același lucru îl spune Mântuitorul și cu alte cuvinte: „Toate câte voiți să vă facă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și proorocii” (Matei 7, 12). „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12); „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13, 34); „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21).

Deci, legea Noului Testament sau legea creștină e cuprinsă în porunca dragostei. Dragostea de Dumnezeu, arătată prin dragostea de aproapele, aceasta cere Mântuitorului prin legea Noului Testament, spre a se împlini voia lui Dumnezeu. De aceea, pe drept cuvânt, creștinismul este numit religia dragostei.

„Învățătura de credință ortodoxă”, editura Doxologia, 2009.

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here