De obicei, înainte de Anul Nou, de Crăciun, de Paşti sau de alte date cu mare semnificaţie în viaţa lor oamenii năzuiesc să facă toată grămada treburilor acumulate de multă vreme: să facă curat în casă, să spele toate rufele, să gătească pentru masa sărbătorească, să aleagă şi să cumpere cadouri pentru rude şi prieteni, să scrie şi să trimită o mulţime de felicitări…
Nu se ştie de ce, de fiecare dată credem că în săptămâna care a rămas până la sărbători vom reuşi să ne descurcăm cu toate treburile pentru care un an întreg nu ne-au ajuns puterile şi timpul.
Totodată, o listă a treburilor planificate, care să ne ajute să ne corelăm intenţiile cu judecata sănătoasă, nu se alcătuieşte. Ea e înlocuită de aşa-numita „listă a Cenuşăresei”, ale cărei puncte se tot înmulţesc.
Stabilindu-ne însă de fiecare dată obiective care sunt evident cu neputinţă de îndeplinit, ne împingem singuri, în mod inevitabil, într-o stare de epuizare nervoasă, care se instalează pe nebăgate de seamă, afectându-i şi pe adulţi, şi pe copii.
În mod deosebit ne obosesc tentativele sterile de a face câteva treburi deodată. Consecinţa proastei planificări şi a imposibilităţii de a ne relaxa cu adevărat este iritabilitatea crescută.
Nu reuşim să sesizăm momentul când mânia abia începe să se furişeze către noi, pierdem timp preţios, şi iată că deja ţipăm cu indignare la cei apropiaţi şi batem furioşi din picior.
“Enervarea”, Ecaterina Burmistrova. Traducător: Adrian Tănăsescu-Vlas. Bucureşti: Editura Sophia, 2017
Jurnal Spiritual
