Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite

0
322

DSC_0046– Părinte Teofil în perioada Postului Mare se săvârşeşte în timpul săptămânii Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. După cum îi spune şi numele darurile sunt deja sfinţite. Cum trebuie să înţelegem noi prezenţa reală a lui Hristos şi mai ales cum trebuie să ne raportăm la ea?

– Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se săvârşeşte în vremea Postului Mare pentru că este rânduială în Biserica noastră ca în timpul Postului Mare, pregătitor pentru Sfintele Paşti, Liturghie deplină să se săvârşească numai sâmbăta şi duminica; sâmbăta Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar duminică, în primele cinci duminici de post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, apoi în duminca Floriilor, în duminica stâlpărilor cum se mai numeşte, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, numită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, joi şi sâmbătă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În celelalte zile şi mai ales miercurea şi vinerea se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, Liturghie pe care a scris-o, după rânduiala care era deja în Constantinopol, Sfântul Grigorie Dialogul în secolul al şaselea. Această liturghie nu este o Liturghie deplină, ci este o Liturghie la care Sfintele Daruri, respectiv trupul şi sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se oferă credincioşilor pentru împărtăşire, dar aceste dumnezeieşti taine sunt pregătite dinainte la o Liturghie deplină, anterioară Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, de aceea se şi numeşte Liturghia aceasta “Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite”. În realitate este o slujbă de împărtăşire a credincioşilor care este împreunată cu vecernia. Prezenţa reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos o înţelegem aşa cum o înţelegem şi la Liturghia deplină pentru că e vorba de acelaşi Trup şi acelaşi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, deosebirea este că la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se oferă credincioşilor împreună, adică nu separat trupul Mântuitorului şi separat sângele Mântuitorului, ci deodată Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar vinul care se dă împreună cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru credincioşi nu este Sângele Mântuitorului ci este vin binecuvântat prin contactul cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prezenţa euharistică, noi nu o accentuăm în Biserica Ortodoxă în sensul acesta ca să se facă închinare la Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, doar atât că se realizează aceasta în vederea împărtăşirii. Totuşi, la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se poartă, se duc cele sfinte prin faţa credincioşilor de la proscomidie la masa sfântului altar şi atunci credincioşii aduc închinare şi Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşa cum închinare aduc, mai ales clericii, Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică Mântuitorului euharistic, lui Hristos euharistic, îndată după prefacerea cinstitelor daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică după epicleză.

Părinte Teofil, de ce credeţi că a rânduit Biserica această Liturghie doar în timpul Postului Mare?

– Pentru că în cealaltă vreme a anului bisericesc se oficiază Liturghia deplină. În Postul Mare zilele obişnuite ale săptămânii, adică luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, se socotesc mai mult de pocăinţă, iar Liturghia este o slujbă a bucuriei, nu a pocăinţei şi pentru că este rânduială în Biserica noastră să nu se facă Liturghie deplină s-a rânduit această Liturghie care nu este deplină de fapt, ci este doar o slujbă în care se împărtăşesc credincioşii. Credincioşii dorind să se împărtăşească mai des decât sâmbăta şi duminică, s-a rânduit această posibilitate de împărtăşire în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, aceasta fiind o slujbă de împărtăşire. E într-un fel continuarea Liturghiei depline, anume pentru împărtăşire cu Daruri sfinţite la Liturghia deplină. Credincioşii nu se pot împărtăşi decât la o Liturghie deplină şi, cum Liturghie deplină nu se face în timpul Postului Mare decât sâmbăta şi duminică, şi atunci Sfânta noastră Biserică, pentru a-i ajuta pe credincioşi, pentru a-i mângâia pe credincioşi, pentru a-i ajuta pe credincioşii care doresc să se împărtăşească mai des decât sâmbăta şi duminică, a dat această posibilitate prin Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

– Cum şi când a apărut Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

– Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite nu ştiu când a apărut, dar ştiu că la sfârşitul secolului al VI-lea Sfântul Grigorie Dialogul a pus în scris această rânduială care deja există în Constantinopol.

– Când se săvârşeşte această Sfântă Liturghie?

– Se poate săvârşi în zilele de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, adică se poate săvârşi, în timpul postului în zilele în care nu se săvârşeşte Liturghia deplină a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, dar este obligatorie miercurea şi vinerea. Miercurea şi vinerea în timpul postului pregătitor pentru Sfintele Paşti, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este obligatorie în sensul că în Triod, cartea de slujbă conducătoare în această vreme, la Vecernie nu este cuprinsă şi stihoavna Vecerniei, adică o parte care e în cuprinsul Vecerniei în general, dar care nu există la Vecerniile în care este rânduit să fie şi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Asta înseamnă că e obligatoriu că miercurea şi vinerea să se facă această Liturghie. Se poate face şi în celelalte zile, însă nu este obligatorie şi slujba Vecerniei este rânduită aşa cum se face obişnuit în celelalte zile. Sunt locuri în ţara noastră în care preoţii fac Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi în celelalte zile ale săptămânii în afară de sâmbăta şi duminica şi în afară de zilele aliturgice, adică luni şi marţi în prima săptămână din post când sunt zile aliturgice, în Vinerea Mare nu se face nici un fel de Liturghie, adică în vinerea dinainte de Sfintele Paşti şi este obligatorie pentru preot şi pentru credincioşi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi în Săptămâna Sfintelor Patimi, luni, marţi şi miercuri.

– La ce oră din zi trebuie să se săvârşească Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

– Aceasta o spune însuşi faptul că Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este unită cu Vecernia. Fiind unită cu Vecernia, adică cu slujba de seară, ar trebui făcută seara. Poate din comoditate şi ca să nu îi țină pe credincioşi să ajuneze până seara, mulţi dintre preoţi fac această Liturghie dimineaţa. Însă nu e potrivit. Nu e potrivit în sensul că pentru dimineaţă sunt alte slujbe. În mănăstiri în general se fac multe slujbe pregătitoare pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, ceasurile cu catisme, aşa că se îndelungă vremea de pregătire şi în general se face în jurul amiezii, iar alţi preoţi socotesc că e bine să facă chiar la vremea la care se face Vecernia, după amiază către seară, când e rânduită vremea Vecerniei. Cred că aşa şi trebuie făcută pentru că unită fiind cu Vecerenia, presupune împărtăşirea credincioşilor după o zi de ajunare.

– Părinte, vă rugăm să le daţi un sfat, de întărire duhovnicească, acum la mijlocul postului, tinerilor de la Biserica Sfântul Nicolae, din Bucureşti.

– Toţi tinerii trebuie să fie cu grijă, nu numai cei de la Biserica Sfântul Nicolae, să se gândească mai ales după ce a trecut o vreme de post şi s-au ostenit cu anumite nevoinţe că nu e destul ceea ce au făcut şi trebuie să facă şi mai departe nevoinţă, să se silească şi mai departe pentru a-şi curăţi simţirile, cum zicem la Paşti “să ne curăţim simţirile să-l vedem pe Hristos strălucind cu apropiata lumină a învierii”, că de fapt, acesta este tot rostul postului: o disciplinare a fiinţei umane, a noastră a credincioşilor. Aşa că le doresc să rămână statornici în rânduielile Bisericii noastre, ca în felul acesta să ajungă să se închine fără de osândă Sfintei Învieri, aşa cum se spune şi la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, când în loc de rugăciunea amvonului de la Liturghia obişnuită este o rugăciune în care se spune între altele: “Dă-ne nouă, Bunule – Bunul fiind Dumnezeu, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţită să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osândă să ajungem a ne închina şi Sfintei Învieri”.

Interviu înregistrat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, 8 martie 1998

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here