Liturghie şi ecumenism. Valenţe fundamentale ale teologiei ortodoxe reflectate în gândirea Părintelui Ion Bria

0
170

liturghie si ecumenismTeolog român de valoare internaţională Părintele Ion Bria dezvoltă o teologie ecumenică adânc înrădăcinată în tradiţia ortodoxă. Profilul său genuin ortodox este acompaniat de experienţa sa bogată de aproape treizeci de ani în funcţii de responsabilitate ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva. Această experienţă a marcat dinamica entuziastă a deschiderii sale ecumenice şi spiritul său misionar în căutarea trăirii şi exprimării unei Ortodoxii vii şi responsabile faţă de problemele actuale ale societăţii.

Între valorile perene ale teologiei sale se află şi testamentul incontestabil lăsat Bisericii Ortodoxe Române în special, anume îndemnul de a depăşi rigiditatea dogmatică şi anacronismele cultice şi canonice printr-o „metanoia profundă” Şi purificatoare.
Prin spiritualitatea şi cultura promovată de ea, Ortodoxia are o misiune ecumenică în Europa, deoarece ea face parte din şi susţine în acelaşi timp cultura sfinţitoare creştină europeană.

Teologie liturgică

Teologie Părintelui Ion Bria este înrădăcinată în spiritul liturgic de universalitate autentică, axat pe legătura indisolubilă dintre lex orandi şi lex credendi. Doctrina ortodoxă de credinţă „se celebrează în cult şi se maniferstă în spiritualitate”. Această fundamentare liturgică a întregii sale teologiei ţine de conştiinţa că „celebrarea liturgică-euharistică a învierii” stă in centrul cultului creştin.

Teologia ortodoxă este liturgică deoarece învierea şi Liturghia constituie un întreg indivizibil, centrat pe prezenţa lui Iisus Hristos cel înviat şi liturgic care „este poarta deschisă către viaţa intimă a Sfintei Treimi”.

Liturghia euharistică, „the best way of access to the heart of the Orthodox Church”, este o „sinteză a elementelor fundamentale ale Ortodoxiei”10 şi decide asupra identităţii ortodoxe pentru că ea este mediul de „comunicare cu Dumnezeu”, spaţiul supremei intimităţi cu Sfânta Treime. Liturghia înseamnă participare la koinonia divină, comunicare sacramentală cu infinitatea incomprehensibilă a adevărului dumnezeiesc, pregustare a împărăţiei lui Dumnezeu.

Apartenenţa la o comunitate liturgică constituie condiţia fiinţării ca creştin. Viaţa creştină este viaţă în comuniune. Liturghia este în întregime dialog cu Dumnezeu, comuniune. Ea începe şi se termină cu invocarea împărăţiei lui Dumnezeu. „Here and now, on earth and in time, the liturgy inaugurates the eschatological community of the redeemed”.

Având în vedere rolul fundamental pe care-l joacă liturghia în viaţa Bisericii, Părintele Bria defineşte Biserica drept „arena sfinţeniei”. Biserica respiră de la Cinzecime pe Duhul Sfânt (1 Corinteni 12, 13) şi îşi „trage viaţa ei lăuntrică din continua actualizare a Cinzecimii, prin invocarea Duhului. (…) Trimiterea Duhului în timp, la Cinzecime, înseamnă şi începutul împărăţiei eshatologice”. Duhul Sfânt revarsă harul său în mod special în liturghie aşa încât credincioşii devin nu numai liturgici ci şi theofori adică purtători de Dumnezeu.18 Datorită lucrării Duhului Sfânt Liturghia este mediul transfigurării cosmosului. în cadrul ei se produce transfigurarea omului prin participarea reală la umanitatea cea nouă a trupului înviat al lui Hristos.

Hristos este sursa vieţii deoarece el ne comunică viaţa divină ca viaţă în comuniune cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Duhul luminii, al iubirii şi al libertăţii. Funcţia principală a liturghiei este deci de a ne inţia în împărăţia slavei lui Dumnezeu, de a ne da posibilitatea pregustării vieţii veşnice.20 Liturghia nu înseamnă evadare din lume ci continua transformare a lumii prin koinonia cu energiile necreate şi de viaţă făcătoare ale Sfântei Treimi.

Pe urmele iubirii, Contribuţii trinitare la o cultură a comunicării sfinţitoare, Daniel Munteanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here