Locul Inimii

0
106

copil

Locul Inimii

“Dumnezeu ni se descoperă în tăcerea inimii”. Părinţii pustiei, urmând nevoinţe ascetic, generaţie după generaţie, au ajuns singuri să cunoască acest adevăr, îndeosebi din experienţa personală.

Putem dobândi în multe feluri cunoştinţe despre Dumnezeu, în primul rând din Biblie şi prin Sf. Liturghie.

Totuşi ne punem întrebarea: cum trecem de la cunoştinţe despre Dumnezeu la cunoaşterea lui Dumnezeu, adică, la o comuniune de iubire cu El din ce în ce mai adâncă.

Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu este prin trăire.

Citirea Sfintelor Scripturi şi a scrierilor duhovniceşti, participând regulat la slujbe, dedicându-ne lucrării iubirii, sunt acţiuni indispensabile dacă dorim să ajungem la o astfel de cunoaştere. Dar ea depinde foarte mult de capacitatea noastră de a citi, de a ne ruga şi a sluji la nivelul inimii.

Pentru a întreprinde această călătorie interioară, uneori trebuie să punem la o parte cărţile, înregistrările liturgice chiar şi Sf. Scriptură, şi să petrecem câteva clipe în tăcere.

Dimineaţa devreme sau seara, după lăsarea întunericului, sunt momente potrivite să intrăm în cămara noastră, să închidem uşa şi să aprindem o lumânare înaintea unei icoane

Acolo în acea nemişcare, ne putem aduna şi concentra asupra celor mai importante aspecte ale vieţii noastre.

În acea tăcere Îi putem îngădui să ne vorbească şi să ni se descopere.

Ne trudim să trecem în viaţa de la cunoaşterea lui Dumnezeu la împărtăşirea cu El.

Această dorinţă izvorăşte dintr-o dragoste necuprinsă ce vine de la Dumnezeu, ne conduce, într-un sfârşit, la locul inimii. În chip minunat, în liniştea acelui loc şi în prezenţa sfinţeniei, intrăm, cel puţin pentru o clipă, în Împărăţia lui Dumnezeu.

Articol editat de Jurnal Spiritual

 

V-ar putea interesa şi aceste articole