Lumina dragostei.
Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă; nici nu aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14-16)
Mântuitorul le arată ucenicilor Săi în ce chip lumina lor trebuie să lumineze înaintea oamenilor, ocolind cele două extreme: dorința de a arăta ostentativ această lumină și cea de a o ascunde de ochii oamenilor.
El spune că o cetate așezată pe un munte nu poate să se ascundă – cu alte cuvinte, că în Apostolii înșiși era o putere pe care nu puteau s-o ascundă nici dacă ar fi vrut. Această putere se arată de la sine oamenilor și le dă să simtă prezența, parcă văzută, a ceva nou.
Cum putem ajunge și noi la asta? Cum putem lumina cu știință și fără știință, dându-ne seama de puterea noastră și tăgăduind-o fără știință, dându-ne seama de puterea noastră și tăgăduind-o în același timp?
Domnul ne scoate din această încurcătură învățându-ne să luminăm altora fără a ne însuși vreun merit, punând totul pe seama slavei lui Dumnezeu: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
Fie ca puterea noastră să fie puterea dragostei, acea putere care moare zi de zi pentru a renaște în viața altuia! Cuvântul Tatălui vostru Ceresc să vă fie slavă, grijile Lui să fie grijile voastre, voia voastră să se facă una cu voia Tatălui și să fie înghițită de ea cu totul. Cea mai înaltă bucurie să fie pentru voi cea de a-I aduce bucurie, cea mai mare durere – cea de a-L întrista, cea mai puternică năzuință – cea de a-I sluji Lui.
Dacă veți ajunge să faceți aceasta, veți lumina, într-adevăr, oamenilor ca o stea într-o noapte întunecoasă.
Veți fi purtători ai luminii lui Dumnezeu, răsfrângere a dumnezeieștilor Sale raze. Uitând de fericirea voastră personală veți dobândi o putere nemaivăzută. Oamenii se vor mira de această putere a voastră, și voi vă veți mira de ea mai mult decât toți ceilalți, fiindcă puterea voastră va fi puterea smereniei, puterea sufletelor care se răstignesc pe sine, puterea dragostei.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
