Vorbeau doi prieteni. Zicea unul: – La ce pot fi bun, cu puţina mea lumina sufletească?
Celălalt îi răspundea:
– Fie cât de mică, o lumina sufletească poate fi de folos unui semen.
Şi celălalt nu voia să creadă.
Îi zise prietenul:
– Dacă nu eşti sincer, eşti un trufaş; iar dacă eşti sincer, eşti un înşelat.
Celălalt grăi:
– Nu, prietene, – sunt sincer, dar nu cred în puterea mea…
Atunci, prietenul îi zise:
– Priveşte, dragul meu, căsuţa modestă a unui lucrător. Iată cum se adună toţi seara de la lucru. Seara începe să se umple încăperea căsuţei lor. Atunci, mama ia lampa mică din perete, o umple cu gaz şi-i aprinde fitilul. Pe urmă, o aşează în perete la loc. Şi iată, dragul meu, această mică lampă cum îşi împrăştie în jur lumina ei blajină – şi umbra a pierit. Toţi se strâng sub lumina ei si se simt mulţumiţi. Asemenea şi tu, şi oricine… Poţi fi ca această umilă şi tăcută lampă: să aduci lumină bună şi pace într-un suflet. În faţa lui Dumnezeu aceasta este o ispravă foarte mare.
Şi prietenul a căzut pe gânduri…
”Viața creștină în pilde”, Al. Lascarov-Moldovanu
Jurnal Spiritual
