Ce este sufletul – Pildă despre lupul alb și cel negru – Cui îi dăm de mâncare? – Cu ce se hrănesc lupii din interior – Care este animalul supraviețuitor?
Sufletul – Lupul alb și lupul negru
„Un băiețel îl întreabă pe bunicul lui:
– Ce este sufletul, bunicule?
– Păi, dragul meu, gândește-te că ai înlăuntrul tău doi lupi, unul alb ce iubește adevărul, dreptatea, dragostea, curajul și onestitatea și un alt lup negru căruia îi place minciuna, frica, ura, cruzimea și hoția. Lupul alb e lupul bun. În el s-au adunat toate calitățile noastre: generozitatea, sinceritatea, iubirea, altruismul, sacrificiul, moralitatea, bunătatea, corectitudinea, smerenia și toate celelalte însușiri pozitive. Tot ce este în noi bun și frumos.
– Iar lupul negru?
– Lupul negru e cel în care s-a strâns tot ce avem noi mai rău: ura, minciuna, frica, lăcomia, invidia, zgârcenia, aroganța, necinstea, ipocrizia, corupția, lenea, risipa și alte caracteristici negative… Și între ei se dă o luptă, se bat și se tot bat, în continuu…
– Și cine câștigă, bunicule?
– Depinde pe care-l hrănești, nepoate, depinde pe care-l hrănești…”
Nu lăsa răul să îți tulbure liniștea
Sufletul – această comoară pe care o avem, care ne definește ca oameni! Sufletul, o noțiune abstractă, este mult mai palpabil decât prezența noastră fizică. Ceea ce suntem în interior, structura noastră, calitățile și defectele, spun mai multe decât corpul propriu-zis. Zi de zi hrănim lupul din noi. Adăugăm experiențe pozitive, sentimente frumoase și noi învățăminte și concluzii utile. Creștem și evoluăm, atunci îl hrănim pe cel bun. Sau ne lăsăm doborâți de răul din omenire și ne înrăim mai tare, nu ne zbatem să înfrânăm ce este negativ. Atunci dăm de mâncare lupului cel rău. Iar el, mai devreme sau mai târziu, va prinde puteri și ne va acapara, distrugându-ne. Deși îți pare prieten fiindcă seamănă cu tine, rău, va sfârși prin a te mânca.
Când lași răutatea să-ți tulbure pacea, când nu iei măsuri contra ei, când crezi că totul se rezolvă fără acțiune, pasiv, atunci îi mai dai o bucată de suflet și hrană lupului rău. Când ești nemilos, lacom, ipocrit îi dai forță animalului. Și de fiecare dată când iei măsuri concrete spre îndreptarea lucrurilor îl mai lași să flămânzească. Ori de câte ori ești generos, sincer și îți iubești aproapele, hrănești lupul bun, slăbindu-i puterile celui rău. La sfârșit, nu va supraviețui decât unul.
Te invit să citești și O privire sinceră.
Mihaela Mușetescu
