Un colţ de rai – Mănăstirea Bârsana

0
624

Mănăstirea Bârsana, plină de taina Crucii şi a Învierii lui Hristos în Biserica Sa este o sinteză între evlavie şi artă. Acolo, rugăciunea ziditoare de suflet frumos se uneşte cu munca artistică, ziditoare de lumina construită din piatră şi lemn. Mănăstirea Bârsana – este o icoană a sufletului creştin ortodox maramureşean la răscruce de milenii, o speranţă pentru un viitor binecuvântat, este un loc sfânt unde natura se uneşte cu Biserica în Liturghie cosmică.

Mănăstirea Bârsana

Valea Izei este ţinutul de legendă al sufletului românesc.

Dincolo de coline şi păduri, există o altă geografie – mai profundă -, aceea a sentimentelor. La temelia tuturor acestora – coline, păduri, sentimente – se află credinţa, iubirea şi nădejdea. Aici, în aceste locuri, oamenii şi lucrurile sunt împăcate cu ele însele, împăcaţi cu ei înşişi.

Sfântul lăcaş une este situata Mănăstirea Bârsana apropie, o dată mai mult, Valea Izei de Dumnezeu.

O mănăstire de maici este începutul retemeluirii a ceea ce a fost odinioară, o vatră de ortodoxie într-un autentic, „picior de plai, pe-o gură de rai”. Aici, ca şi-n alte locuri miraculoase din ţară, înţelegem, mai bine, locul neamului românesc, între Dumnezeu şi bucata de pământ.

Aparţinând de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Satmarului, Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Bârsana este situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmaţiei, la ieşirea din Bârsana, spre podul Slătioarei, unde spaţiile dumbrăvilor largi ale Izei se strâmtează, spre localitatea Strâmtura, fiind cel mai strâmt vad al Izei.

De la kilometrul 17 al Drumului Judeţean 186, trecând pe sub o frumoasă poartă maramureşeană, se răsuceşte în sus aleea care duce lin spre mănăstire.

Intrarea în incinta propriu-zisă se face pe sub semeţul Turn – clopotniţa, dincolo de care, pe partea dreaptă, biserica ţâşneste mlădioasă spre cer – până nu demult, cea mai înaltă biserică de lemn din lume.

De la biserică porneşte aleea pietruită şi străjuită de flori. Ea duce spre Stăreţie, construcţie supraetajată de o cuceritoare fantezie arhitectonică.

Pe pajistea verde din stânga aleii se află un Altar de vară şi un Aghiasmatar; pe dâmbul din dreapta se înalţă Casa Voievodală, o remarcabilă transpunere creatoare a stilului maramureşean al bisericilor de lemn; la oarecare distanţă se vede Casa Artistului. Este o fermecatoare căsuţă destinată să găzduiască, pentru repaus şi creaţie, cărturari şi meşteri ai frumuseţii sacre. În spatele Stăreţiei şi pe latura dinspre şosea se află chilii, ateliere, arhondaricul. Se mai zaresc praznicarul cu trapeză şi o seamă de anexe gospodăreşti; în partea de sud-est a mănăstirii, în imediata vecinătate a Turnului – clopotniţa, se află Muzeul de icoane şi carte veche Gavril de Bârsana.

Ceea ce fascinează la Mănăstirea Bârsana, dincolo de duhul locului de bună rânduială monahală, este desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guvernează întregul aşezământ.

Ea este pe linia unei tradiţii îmbogăţite prin evlavie creatoare. Puritatea liniilor de la Bârsana e ca o tămadă pentru ochi şi pentru inimă. Ea este filocalie (iubire de frumos) mlădiată în lemn! Impresia neobişnuită a vegetalului prefăcut în «slava stătătoare» împărtăşeşte ochiul cu un fel de sfinţenie ca de început de leat; «gura de rai» a baladei capătă deodată consistenţă şi chip.

Nici o notă discordantă în această armonie a sfinţeniei cu frumuseţea; în această minunată sinteză de geniu ţărănesc şi cucernicie ortodoxă traiesc arhitectura, sculptura ornamentală şi iconografia; ele îşi răspund una alteia fără monotonie, dar şi fără stridenţă, într-o împărtăşire firească. Sunt ibtegrate până şi accesoriile cele mai «umile», precum scoarţa, cerga sau ştergarul. Trăgând la Bârsana te bucuri în tihnă de duhul primitor al locului. Poti merge ca pelerin sau doar ca simplu turist, frumuseţea ţi se aşează de la sine în suflet.

La Mănăstirea Bârsana, Ortodoxia este vrednică de tradiţia ei, iar sufletul românesc răsuflă spre zariştea lui mai bună.

E o dovadă că încă putem răspunde vremurilor pe limba noastră. Putem inca aborda lumea cu acea simplitate esenţială: credinţa şi fapta, feciorelnic nuntite, binemerită să intre, cu candelele pline, în cămara Mirelui dumnezeiesc.

Mănăstirea Bârsana este un dar şi o binecuvântare a lui Dumnezeu. Un dar nu numai pentru drept-credinciosul popor maramureşean cu biserici străvechi şi sfinţi ierarhi care au păstrat unitatea poporului şi a credinţei sale apostolice, ci este un dar şi o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru întreg neamul românesc şi pentru Biserica Ortodoxă martiră prin mărturia dată pentru Hristos de-a lungul veacurilor în zbuciumata sa istorie.

Sursa manastirea.barsana.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here