Măsura lucrurilor – “Oare ce fel de medalie ar fi obţinut Socrate?”

0
382

Masura LucrurilorÎn cartea sa, “Măsura lucrurilor”, prima istorie complet ilustrată asupra acestui subiect, savantul Andrew Robinson explică ideile din spatele unităţilor de măsură şi a instrumentelor pentru măsurat, care stau la baza fizicii universului – electronii, Pământul şi stelele-, cât şi a corpului şi gândirii umane. 

Vă prezentăm în continuare câteva file din introducerea lucrării, idei prin care autorul biografiilor lui Albert Einstein, Thomas Young şi Satzajit Ray, acoperă o arie foarte largă şi diversă în privința unităților de măsură la care a recurs de-a lungul timpului omenirea.

Măsurând lumea

“Facerea”, gravură în relief cu acuarelă de William Blake, 1794, îl reprezintă pe Creator (pe care Blake îl numea Urizen) măsurând lumea şi este inspirată de Proverbele din Biblie:”…eu eram acolo […] când El a pus hotar mării”.

Facerea, William Blake

Dar, din moment ce Blake, invers decât în Biblie, considera că lumea e o creaţie a răului, viziunea sa asupra creaţiei este una de coșmar, în care „compasul apare ca un fulger pe cerul întunecat de furtună” (Ernst Gombrich, Istoria artei). Astfel, celebra operă a lui Blake pare că trimite la chinul fiinţei umane de a îndura ambivalenţa măsurătorii.

“Cuceririle vin şi trec, dar acest lucru va rămâne”

De-a lungul istoriei, omul a avut o atitudine ambivalenţă în privinţa măsurătorii. Gândiţi-vă la sistemul metric. „Cuceririle vin şi trec, dar acest lucru va rămâne” – astfel i-a felicitat Napoleon Bonaparte, cu spiritul său prevăzător, pe savanţii care au introdus în Franţa un sistem metric revoluţionar. Cu toate acestea, Napoleon însuşi a refuzat să îl utilizeze, iar majoritatea francezilor i-au urmat exemplul. După ce a pierdut puterea, Napoleon a spus cu părere de rău: „Nimic nu se opune mai mult structurii gândirii, memoriei şi imaginaţiei… Noul sistem de greutăţi şi măsuri se va dovedi un obstacol şi o sursă de dificultăţi pentru mai multe generaţii.”

napoelon

În general, admitem că măsurarea este necesară pentru dezvoltarea civilizaţiei, dar, în acelaşi timp, simţim că reduce valorile umane la cifre inumane – ca în completarea unui formular.

Tăbliţele de lut din Mesopotamia

Cele mai vechi tăbliţe de lut cunoscute, cele din Mesopotamia, inscripţionate chiar la sfârşitul anului 4000 î.Hr., înregistrează ierarhia forţei de muncă si cantitatea raţiilor (uneori insuficientă) distribuite muncitorilor de către autorităţi.

Tăbliţele de lut din Mesopotamia

În Grecia antică circula legenda lui Procust, un tâlhar sadic, care îşi întindea victimele pe un pat din fier, tăindu-le sau lungindu-le picioarele, astfel încât să fie pe măsura patului, până când a ost ucis de către Tezeu într-o manieră asemănătoare.

Măsura în Scripturi

În Biblie există multe avertismente legate de păcatul de a înşela la cântar, printre care cuvintele adresate de Dumnezeu profetului Mica: „Pot închide ochii la cântarul fals ori la greutăţile uşoare?”.

Iisus (conform Evangheliei după Luca) propovăduia generozitatea în măsurare: „Dăruiţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată, şi cu vârf, căci cu ce veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”.

Măsura în literatură

În piesa “Iulius Cezar” a lui William Shakespeare, după înjunghierea lui Cezar, Antoniu întreabă: „Oare toate cuceririle tale, toate victoriile, triumfurile, trofeele / Fost-au scăzute la o atât de mică măsură?”.

În “Timpuri grele a lui Dickens”, marele negustor şi cetăţean de frunte Thomas Gradgrind avea întotdeauna în buzunar „o riglă şi un cântar”, gata oricând „să măsoare orice bucată de natură umană şi să îţi spună exact cât face”.

Thomas Gradgrind

Măsurători la tot pasul

Dacă ne gândim o clipă, ne dăm seama că, zilnic, dăm peste măsurători la tot pasul, într-o ordine aleatorie, suntem înconjuraţi de ceasuri, calendare, rigle, măsuri de haine, suprafeţe de podea, reţete de bucătărie, date de expirare, procent de alcool, scoruri de meciuri, sistemul de note muzicale, scale de hărţi, reguli de internet, numărul de cuvinte al unui document, cipuri de memorie, conturi bancare, indecşi financiari, frecvenţe radio, calculatoare, vitezometre, pluviometre, barometre, examene medicale, reţete medicale, parametrii ai greutăţii corporale, teste educaţionale, sondaje de opinie, teste pe grupuri, chestionare, teste pe consumatori, formulare pentru impozitul pe venit, recensăminte şi alte numeroase modalităţi de a măsura – toate servind unui singur scop: acela de a reduce lumea înconjurătoare la cifre şi statistici.

Precizie științifică

Viaţa modernă urbană, cel puţin în lumea cu un grad înalt de dezvoltare, ar fi de neconceput în afara preciziei ştiinţifice şi a regulilor clare de guvernare, inclusiv a taxelor.

“Cuantificarea este o modalitate de a lua decizii fără a părea că faci acest lucru. Obiectivitatea îi investeşte cu autoritate pe oficialii care nu au.” Această remarcă subtilă îi aparţine istoricului Theodore Porter, în cartea sa despre cuantificările din viaţa publică, “Trust in numbers.

132239-clepsidra

Beneficii și costuri

Ne bucurăm de beneficiile pe care modalităţile de a măsura ni le aduc şi suntem încântaţi de miracolele tehnologiei – dintre care cele mai recente, telefonul mobil, internetul, navigarea prin satelit şi iPod-ul. Dar cunoaştem la fel de bine şi costurile acestor cuantificări şi tânjim să ne eliberăm de restricţiile pe care acestea le impun.

Însuşi limbajul trădează această tensiune. Poate că există o „siguranţă a cifrelor”, dar ştim că părerea majorităţii ne împiedică să fim noi înşine. Poate că piaţa liberă a capitalismului şi democraţia sunt în slujba „mulţumirii majorităţii”, dar, ca indivizi, ştim că nu se ţine cont de ceea ce ne dorim. În ultimă instanţă, poate că acceptăm cu greu că „zilele omului sunt numărate” – cei 70 de ani din Biblie -, dar continuăm să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a nega iminenţa morţii.

studenti

Inovaţia, creativitatea şi puterea de a conduce

De exemplu, elevii şi studenţii muncesc ani de zile pentru a obţine rezultate bune la examenele şcolare, iar acestea ţin prima pagină a ziarelor şi provoacă dezbateri nesfârşite privind standardele educaţionale. Şi totuşi inovaţia, creativitatea şi puterea de a conduce se încăpăţânează să se lase măsurate prin astfel de teste de inteligenţă.

Un articol din principalul ziar american centrat pe probleme educaţionale, Chronicle of Higher Education, deplângând răspândirea sistemului de teste grilă în America, concluziona cu regret: „Dacă vom continua să lăsăm maşinăriile să îi testeze pe elevi şi studenţi, atunci ar fi de aşteptat ca aceştia să pretindă să rezolve testele folosindu-se de maşinăriile din buzunarele lor” – telefoanele mobile cu acces la internet.

“Oare ce fel de medalie ar fi obţinut Socrate?”

socrate

În ceea ce îi priveşte pe profesorii de liceu şi pe cei universitari, o creştere continuă a numărului de cărţi citate, factorii de impact al publicaţiilor în revistele de specialitate, cotarea articolelor şi fişele de evaluare menite a cuantifica cercetările publicate, disciplinele academice, catedrele universitare şi universităţile ca instituţii au contribuit la creşterea cantitativă, nu calitativă a cercetării, la prevalarea conformismului în locul scontatei originalităţi.

„Oare ce fel de medalie ar fi obţinut Socrate?”, se întreba filosoful Simon Blackburn de la Universitatea Cambridge în The Times Higher Education Supplement. „El nu a lăsat nimic scris. Nimic care să poată fi măsurat. Prostii.”

Carmen Vîntu

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here