Maxime patristice- Sfântul Ioan Gură de Aur

0
110

imgBucurie
80. Mulţumirea si bucuria sufletească nu stau în mărimea întâietăţii, nici în mulţimea banilor, nici în importanţa funcţiei, nici în puterea fizică, nici în luxul mesei, nici în podoaba haine-lor şi nici în altele de acest fel, care, toate la un loc, sunt lucruri omeneşti; ci numai în succesele duhovniceşti şi în conştiinţa bună şi curată. [48, 1]
81. Oare ce spun? Dacă vrei să bucuri pe cineva vreodată, nu poţi să slujeşti celor care petrec în bunăstarea şi luxul aces-tei lumi, ci celor în necazuri, celor în împrejurări grele, celor în temniţe, celor cu totul goi şi care nu au parte de nici o mân-gâiere. Adu-le acelora fericire şi multe [vei primi]. Căci dobândeşti mare câştig de la aceia şi devii mai înţelept si lucrezi totul spe slava lui Dumnezeu [63, 12]

Bună purtare

82. Si fiecare lucru făcut de noi să fie cu multă bună-cuviinţă. Căci zice: „îmbrăcămintea bărbatului si râsul dinţilor si umbletul piciorului arată cine este” (Is. Sir. 19, 27). Căci icoana stării sufleteşti este privirea senină a ochilor si mişcarea mădu-larelor arată în special frumuseţea ei. Iar dacă ne plimbăm prin centru, mersul nostru să fie atât de liniştit si aşezat, încât să-i uimească pe cei cu care ne întâlnim. Dar nici ochii să nu fie curioşi, nici picioarele să nu păşească cu neorânduială, iar limba să grăiască cu pace şi blândeţe. într-un cuvânt, toate cele din afară să exprime frumuseţea lăuntrică a sufletului. Să trăim de acum schimbat si neobişnuit, fiindcă noi si neobişnuite sunt cele se s-au întâmplat cu noi, după cum şi fericitul Pavel arată, zicând: „Dacă cineva este în Hristos, este zidire nouă”. [61, 26]

Bunătatea Lui Dumnezeu

83. Nici nu putem gândi atâtea câte Dumnezeu Se pregăteşte să ne dea. Să nu te ruşinezi dar, nici să roşeşti să te rogi lui Dumnezeu! Dar, mai bine spus, ruşinează-te de păcate, dar nu-ţi pierde nădejdea, nici nu te depărta de rugăciune; ci apropie-te, chiar de eşti păcătos, ca să te împaci cu Stăpânul tău, ca să-i dai putinţa să-şi arate iubirea Lui de oameni prin iertarea păcatelor tale. Că dacă te temi să te apropii, ai pus, atât cât îţi stă în putinţă, zăgaz bunătăţii Lui, ai oprit dărnicia bunătăţii Lui. [24, 6]
85. Pătimirile de aici, de orice fel ar fi ele, se mărginesc la iata prezentă, pe când bunurile viitoare se întind în veacuri tesfârsite. Şi pe toate acele bunuri, de care nu ne este nouă dat grăi, ba chiar nici măcar de a le reprezenta prin cuvânt, Apos-olul le-a numit cu un singur cuvânt – „mărirea” -, ceea ce de toi este crezut a fi lucrul cel mai iubit şi mai dorit. [48, 14]

Camătă

86. Dobânda aceea care se ia de la banii daţi cu împrumut păgubeşte şi pe cel ce-o dă, şi pe cel ce-o primeşte; pierde şi su¬fletul celui ce-o primeşte şi striveşte cu sărăcia şi pe cel ce o dă. Ce poate fi mai groaznic decât să neguţătoreşti sărăcia altuia, decât să faci comerţ cu nenorocirile fraţilor tăi? [31, 1]
87. Când nevoiaşul primeşte banii, simte o uşurare mică şi trecătoare; dar mai târziu, cu creşterea dobânzilor, când povara ajunge mai mare decât puterile lui, vede că dulceaţa aceea, care-i ungea gâtlejul, e mai amară ca fierea, mai tăioasă decât sabia cu două tăişuri; şi se vede silit să părăsească dintr-odată toată moştenirea părintească. [31, 1]

Bunăvoinţă

84. Dumnezeu a rânduit ca să se dea cununile nu după suma izbânzilor săvârşite, ci după buna voire a celor ce le săvârşesc [49, III]

Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here