Amintirea morţii
Moartea este odihnă, slobozire de truda şi de grijile lumii. Când vezi dar pe unul dintre cunoscuţii tăi că pleacă de aici, nu te amărî, ci zdrobeşte-ţi inima, apleacă-te asupra vieţii tale, cercetează-ţi conştiinţa, gândeşte-te că acest sfârşit te aşteaptă şi pe tine după puţină vreme. Fii mai înţelept, să te cuprindă frica la moartea altuia, curmă trândăvia, gân-deşte-te la faptele săvârşite, îndreaptă-ţi păcatele, schimbă-te în bine! [16, 2]
Amintirea păcatelor
De aceea mereu vă spun, şi nu voi înceta s-o spun, că ne este foarte de folos şi de neapărată trebuinţă să ne aducem aminte des de toate păcatele noastre! Nimic nu poate face sufletul atât de plin de virtute, atât de blând şi binevoitor, ca necontenita aducere aminte de păcate. [24, 7]
Dacă trebuie să ne aducem aminte de greşeli, apoi trebuie să ne aducem aminte numai de greşelile noastre; iar dacă ne aducem aminte de greşelile noastre, niciodată nu ne vom mai gândi la greşelile pe care ni le-au făcut alţii; după cum, iarăşi, dacă le uităm pe ale noastre, îşi fac iute culcuş în gândurile noastre greşelile altora faţă de noi. [24, 7]
Amintirea păcatelor trecute este oprire a păcatelor viitoare. Cel care se întristează de păcatele trecute este mai hotărât să nu le mai repete. [19, 7]
Anarhie
Anarhia pretutindeni este un mare rău şi pricină a tuturor tulburărilor. [48, 23]
Anatema
Tu însă ce vrei să spui când rosteşti: „anatema!”? Iată ce vrei să spui: „Să fie dat diavolului, să nu mai aibă parte de mântuire, să ajungă străin de Hristos!” [10, 2]
Dar, iată, să vă vorbesc acum şi cele ce se cuvin despre anatemă; să vă arăt puterea acestui păcat, pe care nimeni nu-1 socoate păcat, ca să pun frâu prin aceasta gurilor celor neînfrânate şi să dau pe faţă boala celor care se folosesc, la întâmplare, de acest cuvânt. [10, 1]
Negreşit, trebuie să anatemizăm învăţăturile eretice, cele potrivnice învăţăturilor primite de noi, să condamnăm învăţăturile lipsite de credinţă, dar să cruţăm cu toată grija pe oameni şi să ne rugăm pentru mântuirea lor! [10, 4]
Aşadar, ce este anatema? Ascultă-l tot pe cel ce spune: »Cel ce nu iubeşte pe Domnul, să fie anatema!” (I Cor. 16, 22), adică despărţit şi străin să fie de toate ale Domnului. După cum de lucrul consfinţit lui Dumnezeu nimeni nu ar cuteza să Se atlngâ cu mâinile oricum şi nici să se apropie, tot astfel este Ş| cu cel despărţit de Biserică, cu cel exclus din adunările credincioşilor, căci şi acesta este dat la o parte. Pe unul ca acesta, apostolul îl numeşte anatema, în sens cu totul contrar, ? Porunceşte de a fugi toţi de el cu groază mare. [48, 16]
Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv
Jurnal Spiritual
