Tot meșteșugul are nevoie de timp și de învățătură, pentru a fi dobândit.
Numai meșteșugul meșteșugurilor (arta artelor) se practică fără învățătură. N-ar îndrăzni să se apuce de lucrarea pământului vreunul neiscusit, nici de lucrurile medicinei vreunul neînvățat.
Cel din urmă s-ar face de rușine prin faptul că nu poate folosi cu nimic pe cei ce sufăr, ba le face boala și mai grea; iar cel dintâi, prin faptul că face pământul cel mai bun, înțelenit și părăginit. Numai de evlavie îndrăznesc să se apuce toți neisprăviții, ca de ceva ce e mai ușor ca toate; și mulți socotesc lucrul cel mai greu de izbândit, ca pe cel mai ușor; și ceea ce însuși Pavel spune că încă nu a primit susțin că cunosc cu de-amănuntul cei ce nu știu nici măcar că nu cunosc. De aceea a ajuns disprețuită viața monahală și cei ce se îndeletnicesc cu ea sunt luați în râs de toți.
Căci cine nu va râde de cel care ieri ducea apă în crâșmă, văzându-l azi ca învățător al virtuții, purtat în alai de învățăcei, și de cel care abia azi dimineață s-a retras din ticăloșiile vieții de oraș, ca mai pe seară să umble prin toată piața cu mulțime de ucenici după el? Dacă aceștia ar fi fost convinși că se cere mare osteneală ca să aduci pe alții la evlavie, și ar fi cunoscut primejdia cu care e împreunat acest lucru, ar fi renunțat la el, ca la unul care întrece puterile lor. Dar câtă vreme nu-și dau seama de aceasta socotesc că e lucru de slavă să stea în fruntea altora. Ei se rostogolesc cu ușurință în această prăpastie și cred că este ușor să se arunce în cuptorul aprins. Apoi starnesc râsul celor ce le cunosc viața de ieri și mânia lui Dumnezeu, pentru această îndrăzneală necugetată.
„Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii” – Nil Ascetul
Jurnal Spiritual
