Mănăstirea a aparţinut în perioada merovingiană şi carolingiană celor mai puternici din Galia şi a fost distrusă de mai multe ori.
Dintre cele trei biserici cea mai mare a fost consacrată Sfintei Marii. Construcţia începută la sfârşitul secolului al Xl-lea cu monumentala aripă de vest şi sanctuarul neobişnuit de impresionant se numără printre cele mai mari opere ale arhitecturii de atunci.
“1000 de minuni arhitecturale”, Editura Aquila `93, 2009
