Întreaga mândrie a bisericii acestei mănăstiri benedictine alsaciene este aripa de est ridicată prin anul 1130 care nu are echivalent.
Faţada corului care se ridică mândră şi maiestuoasă adânc în regiunea Vosgilor, căreia îi lipseşte orice rotunjire, ilustrează impresionant cum încrederea în sine a unei mănăstiri bogate poate fi exprimată convingător chiar şi din punctul de vedere al construcţiei.
“1000 de minuni arhitecturale”, Editura Aquila `93, 2009
